Michel de Montaigne – Aforisme (II)

Condamnăm tot ce ni se pare ciudat şi nu înţelegem. Nu ne dăm seama ce vrem decât în clipa când vrem. Frica face câteodată să ne crească aripi la călcâie, alteori ne pironeşte picioarele şi ni le împiedică. Mai tare mă clatină groaza căderii decât lovitura.

Efim Tarlapan – Dik-en-s (II)

Dik-ţionar En-ciclopedic S-atiric. – Î – Învăţător- Duşman de clasă… – L – Lingvist- Specialist care asudă sub… limbă. Longeviv- Calendarul anului bisect. Lustră- Lumină în haine de lux.

Efim Tarlapan – Dik-en-s

Dik-ţionar En-ciclopedic S-atiric. – A – A- Scară de coborât în alfabet. Abajur- Bec cu fustă. Acordeon- Foi care încălzesc sufletul. Albină- Fiinţă cu nasul de ceară. Album- Proprietate privită… Amantă- Iubita care, cum se supără, pleacă la… soţ. Amar!- Sărutări la cererea spectatorilor.

Vauvenargues – Reflecţii şi maxime

Născocirea este singura mărturie a geniului. Nu ne facem prieteni la bătrâneţe; atunci, toate pierderile sunt de neînlocuit. Interesul este sufletul oamenilor de lume. Există oameni fără inimă, pe care interesul ajunge să-i facă inabordabili. Un scriitor nu este niciodată atât de slab ca atunci când tratează fără vigoare marile subiecte.

Michel de Montaigne – Aforisme

Ignoranţa care se cunoaşte pe sine însăşi, care se judecă şi care se condamnă nu mai este o ignoranţă totală. Nu nevoia, ci mai curând belşugul naşte zgârcenia. Precum focul se încinge datorită frigului şi voinţa ni se ascute prin împotrivire.

David Chadwick – ZEN Aici şi Acum (III)

Nipponica Învăţăturile lui Shunryu Suzuki * Un învăţăcel a întrebat : – Un maestru zen suferă în alt fel decât învăţăceii săi ? Suzuki a răspuns : – În acelaşi fel. Dacă nu, nu cred că e destul de bun.

David Chadwick – ZEN Aici şi Acum (II)

Nipponica Învăţăturile lui Shunryu Suzuki * Un învăţăcel l-a întrebat pe Suzuki Roshi de ce japonezii fac ceştile de ceai atât de subţiri şi delicate, încât se sparg foarte uşor. – Nu-i vorba că sunt delicate, a răspuns el, ci tu nu ştii să le mânuieşti. Tu trebuie să te adaptezi la mediu, nu invers.

David Chadwick – ZEN Aici şi Acum

Nipponica Învăţăturile lui Shunryu Suzuki * Adesea, când vorbea, Suzuki Roshi privea în jur şi întreba : – Pricepeţi ? Îmi amintesc că odată a adăugat : – Dacă socotiţi că da, nu pricepeţi !

E.M.Cioran – Caiete(1969-1972)

Toată viaţa am fost victima unor nedreptăţi. Aş fi putut să le evit ori să le neutralizez. Din masochism le-am suportat, după cum am suportat calomnii fără a încerca să ripostez, doar din plăcerea secretă de a fi victimă. Lăsaţi slobodă gura lumii. Până la urmă adevărul va ieşi la iveală. Mai bine orice decât […]

Franz Kafka – Dorinţa de a deveni indian

Dacă ai fi însă un indian, numaidecât gata să sari pe un cal în alergare, avântat pieziş în aer, şi ai tremura mereu înainte de a porni în galop peste pământul care se cutremură, până când n-ai mai da pinteni, căci nu ai avut pinteni, până când ai lepăda frâiele, căci nu au fost frâie, […]

Franz Kafka – Fereastra dinspre stradă

Cine trăieşte abandonat, însă ar vrea să intre când şi când în contact cu cineva, cine îşi doreşte să vadă un braţ oarecare de care să se ţină fără prea multe complicaţii, cine caută să se întreţină despre schimbările peste zi, starea vremii, situaţia profesională şi alte lucruri de acest fel – acela nu se […]

Franz Kafka – Rochii

Adesea, când văd rochii cu multiple pliuri, volănaşe şi zorzoane, care cad bine pe un corp frumos, mă gândesc că nu se vor păstra multă vreme astfel, ci se vor şifona, nu se vor mai călca întocmai, se vor umple de praful care, pătrunzând adânc în garnituri, nu va mai putea fi îndepărtat, şi că […]

Franz Kafka – Refuzul

Când întâlnesc o fată frumoasă şi o rog: „Fii aşa de bună, vino cu mine”, iar ea trece mai departe fără un cuvânt, fata vrea de fapt să spună: „Nu eşti un duce cu nume răsunător, ori un american lat în umeri, cu o conformaţie de indian, cu ochi dispuşi orizontal, cu pielea mângâiată de […]

E.M.Cioran – Maxime şi cugetări II.

Nimeni nu poate spune încă dacă omul e un ceva, un nimic sau un tot. Omul este drumul cel mai scurt între viaţă şi moarte. O pulbere îndrăgostită de fantome – iată ce e omul: imaginea sa absolută, ideal asemănătoare, s-ar întruchipa într-un Don Quijote văzut de Eschil. Omul e un naufragiat al Absolutului. Nu […]

E.M.Cioran – Maxime şi cugetări

Omul o ia din nou de la început în fiecare zi, în ciuda a tot ce ştie, împotriva a tot ce ştie. Ceea ce venerăm în zeii noştri sunt – IDEALIZATE – înfrângerile noastre. Cât e de uşor să te crezi zeu cu inima, şi cât e de greu să fii zeu cu spiritul! Un […]

E.M.Cioran – Exerciţii de admiraţie: Guido Ceronetti Infernul trupului.

Scrisoare către Editor Paris, 7 martie 1983 M-ai întrebat, dragă Prietene, ce soi de om e autorul acestei cărţi- „Tăcerea trupului”. Curiozitatea ta este de înţeles: n-o poţi citi fără să te întrebi mereu ce monstru admirabil a zămislit-o. Trebuie să-ţi mărturisesc că l-am întâlnit doar cu prilejul trecerilor lui prin Paris. Dar am fost […]

E.M.Cioran- Exerciţii de admiraţie: Michaux. Pasiunea pentru exhaustiv.

Acum vreo cincisprezece ani, Michaux îşi făcuse aproape un obicei să mă ia cu el la Grand Palais, unde se prezentau tot felul de filme cu caracter ştiinţific, unele bizare, altele pur tehnice, de neînţeles. Ca să spun drept, mai mult mă intriga interesul lui pentru aceste proiecţii decât proiecţiile în sine. Nu pricepeam prea […]

E.M.Cioran – Exerciţii de admiraţie: Beckett – câteva întâlniri.

Pentru a-l descifra pe Beckett, acest om „separat”, ar trebui să medităm la expresia „a se ţine deoparte”, deviza tacită a fiecăreia din clipele sale, la singurătatea şi îndârjirea subterană presupuse de ea, la esenţa unei fiinţe răzleţite, ce stăruie într-o muncă tenace şi fără sfârşit. Se spune în budism că cel ce năzuieşte spre […]

E.M.Cioran – Exerciţii de admiraţie: Benjamin Fondane.

Faţa cea mai brăzdată, cea mai suptă din câte s-ar putea imagina, o faţă cu riduri milenare dar deloc împietrite, căci le însufleţea zbuciumul cel mai contagios şi mai exploziv. Nu mă mai săturam să le privesc. Niciodată până atunci nu văzusem asemenea potrivire între aparenţă şi rostire, între fizionomie şi cuvânt. Nu pot să […]

E.M.Cioran – Aforisme(VI)

Fiecare gând ar trebui să amintească stingerea unui surâs. Stânjeneala pe care-o încercăm când ne gândim la viaţa de zi cu zi a oamenilor de seamă… Ce făcea oare Socrate pe la orele două după-amiază? Credem cu atâta ingenuitate în idei fiindcă uităm că au fost concepute de mamifere. Poezia demnă de acest nume începe […]

E.M.Cioran – Aforisme(V)

În zadar caută Occidentul o formă de agonie demnă de trecutul lui. Câtă întristare să vezi popoare cu trecut mare cerşind un adaos de viitor! Vremea noastră va fi marcată de romantismul desţăraţilor. A început să se întrevadă un univers în care nimeni nu va fi DIN PARTEA LOCULUI. În fiecare dintre cetăţenii de azi […]

E.M.Cioran – Despre neajunsul de a te fi născut(fragment)

Nu trebuie să ne ostenim cu o operă, trebuie doar să spunem ceva care să se poată murmura la urechea unui beţiv sau a unui muribund.

George Bacovia – Pe maidan

Un copac cu frunzişul uscat, smuncit de vânt; un porc în spate cu un corb; un bordei cu un geam lipit în lut; un maidan; un râu resfirat ca nişte degete nervoase care pipăie pământul; frig…cerul e de plumb. „Pentru cincizeci de bani o femeie din bordei bate-n geam… Vrea iubire…”

Leonida Lari – Despre poeţi, poezie şi Singurul

Poezia e scrisă de oamenii cei mai trişti şi mai singuri din lume. Poezia nu poate fi scrisă de oameni veseli şi mondeni. Ar fi o catastrofă. Măcar de aceea că poezia cuprinde tristeţea şi singurătatea lumii, sublimate prin frumuseţe. Poezia e un altar al dragostei şi al muceniciei.

E.M.Cioran – Aforisme(IV)

În zadar caută Occidentul o formă de agonie demnă de trecutul lui. Câtă întristare să vezi popoare cu trecut mare cerşind un adaos de viitor! Vremea noastră va fi marcată de romantismul desţăraţilor. A început să se întrevadă un univers în care nimeni nu va fi DIN PARTEA LOCULUI. În fiecare dintre cetăţenii de azi […]

E.M.Cioran – Aforisme(III)

Evenimentele – tumori ale Timpului. Ceasul crimei nu bate deodată pentru toate popoarele. Aşa se explică permanenţa istoriei. Omul secretează dezastru.

E.M. Cioran – Caiete(fragment)

„Articole despre… , studii, cărţi despre…, mereu despre cineva, despre autori, despre lucrări, despre ideile altora; dări de seamă dilatate, comentarii inutile şi mediocre; nici chiar dacă ar fi remarcabile, asta tot n-ar schimba lucrurile. Nimic personal, nimic originar; totul este derivat. Oh! Mai bine să vorbeşti fără har despre tine, decât cu talent despre […]

Emil Cioran – Aforisme(II)

Cred în mântuirea omenirii, în viitorul cianurii… Cine dintre noi, cătând pe întuneric să se vadă în oglindă, n-a zărit în ea crimele care îl aşteaptă? Totul trebuie revizuit, până şi suspinele…

Emil Cioran – Aforisme(I)

Există în mine ceva, de o natură pe care n-o pot defini, şi datorită căreia nu voi fi niciodată în regulă cu lumea aceasta. Orice-aş face, nu voi prinde nicicând rădăcini în lumea aceasta.

Franz Kafka – Drumul spre casă

Vezi puterea de convingere a aerului de după furtună! Meritele-mi apar şi mă copleşesc chiar şi dacă mă opun. Mărşăluiesc şi tempoul meu este tempoul acestei părţi a străzii, al acestei străzi, al acestui cartier. Sînt pe bună dreptate răspunzător pentru toate bătăile în uşi, în tăbliile meselor, pentru toate toasturile, pentru perechile de îndrăgostiţi […]

Franz Kafka – Nenorocirea holteiului

Pare atât de grav să rămâi holtei, să te lupţi din greu să-ţi păstrezi demnitatea atunci când, bătrân fiind, vrei să-ţi petreci o seară printre oameni şi te rogi să fii primit; sau să fii bolnav şi să priveşti săptămâni în şir, dintr-un colţ al patului, camera goală; sau să nu-ţi iei de la nimeni […]

Geo Bogza – Jurnal de Chaise-Longue(fragment)

În adolescenţa mea, bântuit de o holeră a celor ce aflam cu privire la monstruozitatea sexualităţii, am întâlnit un cuvânt de o plasticitate corosivă. Lămuresc mai întâi că prin monstruozitate înţeleg altceva decât sensul curent. Pentru mine e monstruoasă nu apariţia stranie, ci anchiloza, formele de viaţă regulată, acele organisme bilogice şi sociale care îşi […]

Geo Bogza – Romanul

Dicţionar popular Romanul este un vehicol vertiginos. Instalat comod între două pagini el te duce dincolo de realitate. Sportul acesta îl practică cu pasiune fetele de pension şi tinerii bărbieri repetenţi la mandolină. Deschizând romanul, cum ai ridica cortina unui teatru, imediat personajele încep a se agita scoţând panglici pe nas. Spre deosebire de teatru, […]

Geo Bogza – Creionul

Dicţionar popular Este o bucată de os cu măduva pietrificată. Dacă îl apeşi pe ceva plânge cu linii zgâriate. A fost născocit pentru a se găsi de lucru spaţiului dintre ureche şi ţeastă. Serveşte şi de higrometru: se încearcă cu el umiditatea limbei. Sînt unii oameni care îl întrebuinţează la scopuri cu totul mârşave. Scrie […]