BotEugen`s Blog
boteugen.wordpress.com

Archive for the ‘GEO DUMITRESCU’ Category

Geo Dumitrescu – Despre certitudini (III)

5 Septembrie 2010

Nu ne putem dărui înainte de a ne aparţine (Ignazio Silone) Te iubesc şi astăzi cu siguranţă şi nostalgie te iubesc ca un pădurar, în mâinile tale stau de mai multe veacuri sensurile planetei şi inima mea greoaie de stejar. Trec însă de multe ori, surd şi orb, pe lângă mine, dus şi întors, mă […]

Geo Dumitrescu – Despre certitudini (II)

5 Septembrie 2010

„Iubita de altădată răspunde la numele de Margareta” (Ion Vinea) De mult voiam să scriu şi despre tine, despre candorile noastre expirate, despre teama ta de a nu face copii din cauza sărutărilor, despre amorurile noastre naive şi îndepărtate.

Geo Dumitrescu – Despre certitudini

5 Septembrie 2010

Lui Miron Radu Paraschivescu De mic copil, înainte de a face ceva mai bun, înainte de a învăţa să merg pe picioare, cred că am început prin a căuta certitudini, certitudini… Obiceiul ăsta mi-a rămas şi acum când m-am făcut băiat mare.

Geo Dumitrescu – Al treilea sfert

5 Septembrie 2010

Întindem mâinile după fata cu ochii de strugure, Trebuia să vină. Freamătul perdelei îmi dăduse de veste, şi întindeam mâinile. Ceasul din turn bătuse al treilea sfert – trebuia să vină, altminteri de ce s-ar fi agitat perdeaua, de ce s-ar fi agitat mâinile mele…

Geo Dumitrescu – Jurnal de campanie

5 Septembrie 2010

Motto : „Ca un glob de aur luna strălucea Şi pe-o vale verde oştile dormea”. (D. Bolintineanu) Pleacă, fluture, du-te, niciodată nu ieşim din război. Priveşte-mă, iată-mă, rătăcit, zadarnic ca un cuc pe Niagara, dorm şi eu îmbrăcat, mereu, cu raniţa-n spate, dorm pe mine, dedesubtul meu, îngropat în cartuşele trase, în cartuşele lumii, măi […]

Geo Dumitrescu – Aş putea să arăt cum creşte iarba.

5 Septembrie 2010

E puţin ceea ce spun. Dar pot să spun orice. Cred că pot să spun. Aş putea să arăt cum creşte iarba, cum se-nalţă un zid, cum se nasc cai de lemn dintr-o iapă de lemn… Pot să spun…

Geo Dumitrescu – Dar priviţi-mă-n ochi….

5 Septembrie 2010

Nu voi spune mereu : lume, lume, ei bine, am o inimă-n piept care cântă ! Nu voi spune într-una : ah, roşu, aprins mi-e sângele-n vine, pe care inima îl aleargă, -l frământă !…

Geo Dumitrescu – Dar nu e preamărit…

5 Septembrie 2010

Dar nu e preamărit cel ce se neagă sieşi ducând mesaje licărind, mesaje de Alături şi de-Acolo şi din ceea ce loc pătruns de har nu recunoaşte. Sieşi ducând prelunga dezlegare de adevăr, din sârmele nervoase care-l străbat cu preistorică şi neporuncitoare lege. În Tetracleea, perfida îmbulzire a norilor – iubirea castă desfrunzind planete noi […]

Geo Dumitrescu – Câinele de lângă pod

4 Septembrie 2010

Pedalam liniştit prin dimineaţa răcoroasă şi plină de soare, pedalam liniştit, egal, cu pieptul plin de bucuria aerului proaspăt, a luminii, de bucuria echilibrului, a lunecării libere, line, pe două roţi, agale pedalam, ascultând zumzetul roţilor pe asfalt, depănând uşor stâlpii de telegraf, arborii, câmpurile verzi, foşnitoare, gardurile…

Geo Dumitrescu – Atac de noapte

4 Septembrie 2010

Drace! E timpul, se-apropie noaptea! Am hotărât. Totul se va sfârşi. Jocul sinistru se va sfârşi. Voi da drumul luminii. Desfăcând-o din lanţ, o voi asmuţi asupra celor din urmă neguri amăgitoare şi umbre.

Geo Dumitrescu – Scutire

4 Septembrie 2010

Mă uit prin gratii – unde e afară şi unde e înăuntru? Cu cât mai grea e-acolo mişcarea-n cerc în jurul unui blid decât aici mişcarea blidului înverşunat în jurul frunţii mele? Ia o ţigară! – dac-o rupi în două, ai să fumezi şi mâine. Şi orice rupi în două îţi mai ajunge pentru înc-o […]

Geo Dumitrescu – Streaşina

4 Septembrie 2010

Treceţi! ne zise Cel-din-Amănunt, voi curge peste voi ca o spumoasă veste şi vă voi dărui câte-o trăsură cu şase cai, şi-n paranteze suple, înalte, aproape transparente, vă voi adăposti, ca pe o scumpă taină volatilă… O, treceţi, treceţi repede, nepreţuiţii mei nepoţi, nerude, neduşmani, mai repede, vă rog, şi nu uitaţi că pururea vă-ndemn, […]

Geo Dumitrescu – Greaua poartă de os

4 Septembrie 2010

Crescuse osul frunţii gros, opac, o lespede de plumb pe care viscoleau, ca în ţinutul Sphynkterland, orori gazoase. Adică „spirit” – dacă nu ceri prea mult de la un biet supus al sfântului Aneroid-Logoditorul. Se va topi în flăcări verzi? Se va încredinţa, în bubuit voios, persuasiv, ciocanului didactic? Ori, prăbuşit sub propria-i îndestulare, va […]

Geo Dumitrescu – Interiorul umbrei

4 Septembrie 2010

„Lucrurile sânt obositor de clare” (Dintr-un poem mai vechi) Întoarce-te în nevăzut, acolo cresc metamorfice adâncituri pe crestele iluziei ucise de două ori. Nici Hermes n-ar vrea despăgubiri mai dulci decât iuţeala cu care ne desprindem, dus şi-ntors: neprihănite nimburi sângerând sub clopote de plumb, sub preavâscoase umbre, sângerând, într-una sângerând, în metamorfice adâncituri, o, […]

Geo Dumitrescu – Singur-Lună

4 Septembrie 2010

Sufeream de alergia singurătăţii. Luna… (Dar mereu năvălesc venerabile inerţii şi gândurile mi le-apucă de gât, lăsându-mi pe emoţii curate, aproape neîncepute, urme groase de labe literare.)

Geo Dumitrescu – Problema spinoasă a nopţilor

16 Iulie 2010

„Foaie verde şi-o sipică A dracului noapte mică.” (Cântec popular) Mai daţi-o-ncolo de lună! zicea unul, o s-ajungem şi la ea în curând, o să ne plimbăm şi pe ea în pantofi cu şenile… – Are dreptate! zicea al doilea, mai lăsaţi-le naibii de lună şi stele! …

Geo Dumitrescu – Scrisoare nouă

17 Mai 2010

Câteva versuri am să mai scriu, despre tine, draga mea, înainte de-a ajunge om mare şi bogat – ţi-am promis, cu ocazia ultimului sărut, că am să cumpăr o maşină americană aerodinamică de treierat.

Geo Dumitrescu – Argumente îmi curgeau pe tâmplă…

16 Mai 2010

Ne salutam aşa: mai întâi aşezam mâna pe obrazul ei, apoi o mutam uşor pe obrazul meu, aducând între degete un fir de răcoare. Prin asta,

Geo Dumitrescu – Poem final

16 Mai 2010

Astăzi, mâine, sau poate niciodată o să-mi arunc ancora la malul cerului… Ce poate să însemne asta pentru tine, iubito, pentru carnea ta, dar va fi oare pentru mine dezlegarea misterului? Astăzi, mâine, după fiecare sărut, purtăm pe buze acelaşi semn de întrebare; în fiecare clipă îţi aduc sufletul în palme şi hoitul important în […]

Geo Dumitrescu – Dar eu, spun mereu…

29 Aprilie 2010

„Şi uite-aşa – zicea domnu-nvăţător – discutând, iese adevărul!”… Şi discutam, şi ziceam, şi vorbeam, şi eu ziceam DACĂ, şi tu spuneai POATE

Geo Dumitrescu – Dans!

29 Aprilie 2010

Rămăsesem singur în prăvălia de porţelanuri. Elefantul plecase, după o scurtă vizită plină de curiozitate. Rămăsesem singur şi mă uitam în jur:

Geo Dumitrescu – Aceste semne fugare

29 Aprilie 2010

Uitasem de mult că respir, că aerul mă cercetează adânc până-n marginea inimii, părăsindu-mă de fiecare dată,

Geo Dumitrescu – Ipoteze

3 Aprilie 2010

Câteodată mi-ar plăcea să ai mai mult de paisprezece ani, să fii mai puţin inteligentă şi mai degrabă castă, să umbli desculţă prin bucătărie şi să te cheme cineva, posesiv, umilitor şi vulgar, „nevastă”.

Geo Dumitrescu – Dramă în parc

3 Aprilie 2010

Femeia avea ochi obosiţi şi buze de anilină; îi număram indiferent degetele mâinii reci. Era frig, târziu, minutele defilau seci şi ne privea de sus, cu capul gol, o lună plină.

Geo Dumitrescu – Biliard (Lui Eugen Jebeleanu)

3 Aprilie 2010

Frumos e jocul de biliard! Îmi iau capul şi-l aşez pe masă. E un cap detaşabil. Îl lovesc cu tacul. Îl lovesc încet şi mai tare trimiţându-l