Aurel Rău – Auvers-sur-iose

Lumina îi venea din zenit. Aşa e-n Auvers mansarda unde-a trăit parcă luni – A TRĂI dacă acoperă-n cazul dat nesfârşitul. Van Gogh, Crist al nostru. Zeu vrajbei. În cumpănă cu exploziile solare. Încăperea stând martoră. Doar lucarna prin care ceru-şi vărsa teroarea ca printr-o pâlnie într-un singur amar pahar. * Micropoeme şi alte poezii; […]

Aurel Rău – Amurg la Stralsund

Faţadele-n cer ca violoncele primesc cifrul vântului. Ha ha, spune Baltica, ha! Ei da! spun cocoşii turlelor. Şi soarele, scripete-nţepenit, ridică la el Pământul. Cu gheare îl zgârâie, urcând, valurile, cu lupinguri, runic, lebăda. Şi omul e singur cu Dumnezeu care pune căluş, pe rând, la bolţi şi ogive şi pe sub strune. Şi moarte […]

Aurel Rău – Comori

Eu nu cred că trebuie să tacă poetul. Dar nici să cânte nu cred că trebuie. El are-n mâini miliarde de monete din colecţia-i de cuvinte care odată la fiece generaţie se aprind. El deţine metode de tortură mai nemiloase, spre a-şi întinde vertebrele până-n punctul de unde vede. * Micropoeme şi alte poezii; Editura […]

Aurel Rău – Acupunctura

Acum poate tăia cuţitul. În punctele presupuse sensibile iarna a-nfipt sub fulgi mii de ace de brad. Dar durerea se redresează. Îşi schimbă vatra ca râurile. * Micropoeme şi alte poezii; Editura Dacia; Cluj-Napoca; 1975

Aurel Rău – Lângă marile-mpărăţii

Ne-am rugat şi-am muncit. Ne-am rugat şi-am muncit şi ne-am luptat. Şi n-am avut timp de jocuri. În chip de săgeţi pedepsitoare ne-au fost cuvintele, întoarse-n copilărie. Şi de păsări măiastre lăncile. Ne-am luptat şi-am trăit. Lângă marile-mpărăţii întotdeauna. Şi vorbim părinteasca limbă. * Micropoeme şi alte poezii; Editura Dacia; Cluj-Napoca; 1975

Aurel Rău – Natură statică

Fructul cu o fâşie din carnea viţei s-a  desprins. Şi-acum vom vrea să mâncăm semnul nunţii dintre planetă şi astru, seleni cu ziua. Sau numai lacrimile schimbate, ale iubirii, în chihlimbare. Ca o sprinţară menadă încovoiată până-n pământ, stă ciorchina pe albul mesei, fiindu-i două mici frunze pălmi iar zeci de boabe genunchi şi tălpi […]

Aurel Rău – Savonarola

Acum l-au scos pe călugăr, s-au decis. Spre eşafod şi spre rug îl duc. Nu credea că nu vor pune-n cântar prestigiul, faptele-i prea zeloase, şi-n fond sutana. Depăşise doar cu puţin punctul limită, îşi şopteşte când simte vântul. Se bizuise prea mult pe credinţa lui şi le-a forţat astfel mâna, îşi spun bătrânii prin […]

Aurel Rău – Copernic

Viaţa astronomului – o poveste cu miliarde de ani, dacă dai la o parte ceaţa. Ziua intra-n biserică şi se-nchina şi el Fecioarei ca unei doamne frumoase din Pomerania. Ori mergea la episcop să vadă cărţile, clopotele sosite în ceas de cumpănă, de război. Se strecura ca o iasmă prin zarva pieţii de peşte în […]

Aurel Rău – Solilocviu

Lupul din fabulă are chip curat. Şi tigrul şi vulpea şi hiena au inimă bună. De ce prin vârste m-aş plânge? Un soare interior s-aprinzi, pe când simplul comediant îi dă nume vântului… * Micropoeme şi alte poezii; Editura Dacia; Cluj-Napoca; 1975

Aurel Rău – 7 vaci slabe

Fiecare zi e un dar pentru înţelept. O de ar trece aceste zile proaste, aceste şapte vaci slabe. Bărbatul de ceară şi femeia de ceară