Vlad Pâslaru – Păcatul tăcerii

Îmi acopăr Singurătatea,
Nedreptatea
Şi Deznădejdea
Cu vorbe,
cu multe vorbe.
Cuvintele mele,
Deocamdată tac.
Ascult melodii
Şi cântece străine.
Melodiile mele,
Deocamdată tac.
Cuminte şi cu dor,
Tace şi Basarabeanul –
OMUL FĂRĂ PATRIE.
Blândă şi curajoasă,
Tace şi patria mea
Cea fără destin…
… Îi mai răbd pe străini să vorbească
Doar până la închiderea
Destinului meu.
Apoi voi cuvânta şi eu,
Împreună cu Patria mea,
Cea ctitorită de nemuritorii zei
Şi zidit-suferită
În copiii mei.
Atunci şi melodiile mele,
Prea lung tăcute
Vor lumina eternul Trist.

02.07.2003

* Celălalt obraz; Editura Princeps; Chişinău; 2003.