BotEugen`s Blog
boteugen.wordpress.com

Sep
16

Monotonie, trecere lentă, drum dezolat,
un surîs, cuvinte mute ca fulgii,
Disperarea ca o piaţă pustie,
Gînduri ca şerpii,
Un prieten, o privire, un vis piruetînd în gol
Şi ziua se duce
Noaptea se duce
Şi orizontul se-ntunecă
Şi dacă te uiţi înapoi, doar mărăcinii mărunţi
Ai faptelor zilnice
Risipiţi pe cîmpia deşartă.
Aceasta e viaţa cînd nu ţi-a fost dat
Să te opreşti ca o săgeată
în pieptul vreunui muritor;
Când nu ţi-a fost dat să fii ciocîrlia
de toţi auzită;
Cînd nu ţi-a fost dat să fii furtuna
ce spintecă văzduhurile lumii.
Aceasta e viaţa: un loc îngust
Unde ne spunem „bună ziua” şi „la revedere”
Şi secolele hohotesc asurzitor
pe deasupra pălăriilor noastre turtite.

* Omul modern; Editura Dacia; Cluj-Napoca; 1967.

Anunțuri
Sep
16

Vocea ta se stinge sub paloarea zidurilor înalte
Şi va rămâne doar o poveste
Pe care nimeni n-o va mai şti
Şi iată amurgul desenează umbre
Şi o trompetă plânge
Cu o nostalgie supremă
După ceva ireversibil pierdut
Mâinile tale mă caută oarbe
Şi maşinile trec estompând amintirile
Eu încotro mă îndrept
Casa mea e departe sau poate nici nu există
Eu vin de demult şi nu mă aşteaptă nimeni
Vin fără să fi fost anunţat
Şi uşile voastre stau închise
Asemenea unor aripi înnegrite
Pe care le-a învins furtuna
Şi merg încet pe lângă marile clădiri
Şi parcă merg printre morminte.

* Reminiscenţe naive; Editura Dacia; Cluj-Napoca; 1977.

Sep
15

Condamnăm tot ce ni se pare ciudat şi nu înţelegem.

Nu ne dăm seama ce vrem decât în clipa când vrem.

Frica face câteodată să ne crească aripi la călcâie, alteori
ne pironeşte picioarele şi ni le împiedică.

Mai tare mă clatină groaza căderii decât lovitura.

Citește restul acestei intrări »

Sep
15

Morţii sînt
Ca nişte copii.
Trebuie să-i strângi
Seara acasă.
Să-i scalzi
Înainte de somn.
Să le închizi ochii
Să le săruţi fruntea.
Trebuie să veghezi
Să nu cadă
Din leagănul de lut.
Lăsaţi morţii
Să doarmă în pace
Lângă poza cea albă-a
Izvorului,
Sub cerul de frunze
Al pomului.
Morţii sînt
Ca nişte copii
Şi fiecare
Îşi are morţii lui.

* Taina care mă apără; Literatura artistică; Chişinău; 1983.

Sep
15

Îmi curge pe mâini tăcerea
Nu, nu sînt supărat –
O tristă milă de tine
Sufletul mi-a muşcat,
Trandafirule.

Prin cătuşa frumoasă
De cristal bogat
Se vede negrindu-ţi
Piciorul scurtat,
Trandafirule.

Tu, care-n grădină,
Lângă zidul surpat.
Erai frate cu mine
Şi erai împărat,
Trandafirule.

Tu, salutat de merlă
Şi de vânt – volburat…
Te visai, în taină,
În cristal îmbrăcat,
Trandafirule.

Unde-i cămaşa de rouă,
Cea de mire bărbat?!
Durerea-mi întunecă chipul,
Nu, nu sînt supărat,
Trandafirule.

* Taina care mă apără; Literatura artistică; Chişinău; 1983.


Sep
15

Sep
15

La ţară
oamenii se culcă mai devreme,
dar nu de oboseala
ce-i curmă la gene,
ci au atâtea visuri
şi patimi
de frământat în pernă,
că nu le-ajunge nici o noapte.
Întâi încearcă-n
bătăturile din palme,
de-i bună arătura,
de-a fost sămânţa
pregătită de cu toamnă,
apoi încep a creşte pâinea
încet, ca pe-o durere,
şi când pentru pământ
ei nu mai au putere,
încep să guste din iubire
cu mâini sfioase,
ca dintr-o pâine caldă,
apoi îi beau tot vinul
dintr-o răsuflare.
Ameţiţi de dor
şi gust de pâine coaptă,
se scoală obosiţi în zori
şi paşii iar
spre plug îi poartă.

oct. 1971

* Celălalt obraz; Editura Princeps; Chişinău; 2003.

Sep
15

Îmi acopăr Singurătatea,
Nedreptatea
Şi Deznădejdea
Cu vorbe,
cu multe vorbe.
Cuvintele mele,
Deocamdată tac.
Ascult melodii
Şi cântece străine.
Melodiile mele,
Deocamdată tac.
Cuminte şi cu dor,
Tace şi Basarabeanul –
OMUL FĂRĂ PATRIE.
Blândă şi curajoasă,
Tace şi patria mea
Cea fără destin…
… Îi mai răbd pe străini să vorbească
Doar până la închiderea
Destinului meu.
Apoi voi cuvânta şi eu,
Împreună cu Patria mea,
Cea ctitorită de nemuritorii zei
Şi zidit-suferită
În copiii mei.
Atunci şi melodiile mele,
Prea lung tăcute
Vor lumina eternul Trist.

02.07.2003

* Celălalt obraz; Editura Princeps; Chişinău; 2003.

Sep
15

Dik-ţionar En-ciclopedic S-atiric.

– Î –

Învăţător- Duşman de clasă…

– L –

Lingvist- Specialist care asudă sub… limbă.

Longeviv- Calendarul anului bisect.

Lustră- Lumină în haine de lux.

Citește restul acestei intrări »

Sep
15

Dik-ţionar En-ciclopedic S-atiric.

– A –

A- Scară de coborât în alfabet.

Abajur- Bec cu fustă.

Acordeon- Foi care încălzesc sufletul.

Albină- Fiinţă cu nasul de ceară.

Album- Proprietate privită…

Amantă- Iubita care, cum se supără, pleacă la… soţ.

Amar!- Sărutări la cererea spectatorilor.

Citește restul acestei intrări »

Sep
14

Născocirea este singura mărturie a geniului.

Nu ne facem prieteni la bătrâneţe; atunci, toate pierderile sunt de neînlocuit.

Interesul este sufletul oamenilor de lume.

Există oameni fără inimă, pe care interesul ajunge să-i facă inabordabili.

Un scriitor nu este niciodată atât de slab ca atunci când tratează fără vigoare
marile subiecte.

Citește restul acestei intrări »

Sep
14

Ignoranţa care se cunoaşte pe sine însăşi, care se judecă şi care
se condamnă nu mai este o ignoranţă totală.

Nu nevoia, ci mai curând belşugul naşte zgârcenia.

Precum focul se încinge datorită frigului şi voinţa ni se
ascute prin împotrivire.

Citește restul acestei intrări »

Sep
14

Nipponica

Învăţăturile lui Shunryu Suzuki

*

Un învăţăcel a întrebat :
– Un maestru zen suferă în alt fel decât învăţăceii săi ?
Suzuki a răspuns :
– În acelaşi fel. Dacă nu, nu cred că e destul de bun.

Citește restul acestei intrări »

Sep
13

Floarea soarelui

Se prosternează melancolică
să nu bănuiască soarele
că-l soarbe din ochi.

Citește restul acestei intrări »

Sep
13

Copilărie

Poveşti cu sânziene
la marginea crângului
ne sărută pe glezne.

Citește restul acestei intrări »

Sep
13

O, nemilos destin!
sub coifu-acesta plin de glorie
acuma cântă-un greier.

* Traducere de Gheorghe VODĂ.

Sep
13

Ce feţe mult schimbate!
Am văzut în ele bătrâneţea mea.
ca zemoşii iarna-toate.

* Traducere de Gheorghe VODĂ.

Sep
13

Dacă o iau în mână se topeşte-
atât mi-s lacrimile de fierbinţi!-
al brumei păr tomnatic.

* Traducere de Gheorghe VODĂ.

Sep
13

Parcă-ai fi luat în mâini
fulgerul, când în beznă
aprins-ai lumânarea

* Traducere de Gheorghe VODĂ.

Sep
13

* * *

Soarele zilei de iarnă.
Pe spatele calului
Umbra mea îngheaţă.

* * *

Uite, pe sfârşite-i anul vechi,
eu însă mai umblu cu pălărie de vară
şi încălţat în sandale.

* * *

Florile se veşteziră.
Curg seminţele, cad
de parcă-s lacrimi…

* * *

Salcia doarme cu fruntea plecată.
Şi mie îmi pare, privighetoarea pe ram-
e sufletul ei.

* Traducere de Gheorghe VODĂ.


Sep
13

Nipponica

Învăţăturile lui Shunryu Suzuki

*

Un învăţăcel l-a întrebat pe Suzuki Roshi de ce
japonezii fac ceştile de ceai atât de subţiri şi delicate,
încât se sparg foarte uşor.
– Nu-i vorba că sunt delicate, a răspuns el, ci tu nu ştii
să le mânuieşti. Tu trebuie să te adaptezi la mediu, nu invers.

Citește restul acestei intrări »

Sep
11

Nipponica

Învăţăturile lui Shunryu Suzuki

*


Adesea, când vorbea, Suzuki Roshi privea în jur şi întreba :
– Pricepeţi ?
Îmi amintesc că odată a adăugat :
– Dacă socotiţi că da, nu pricepeţi !

Citește restul acestei intrări »

Sep
10

Drumul scurt, cunoscut altă dată,
Azi e lung şi e numai urcuş.
Mă aşteaptă căsuţa uitată
Şi sărmanul bătrân măgăruş…

Citește restul acestei intrări »

Sep
10

Deşteptatu-m-au zorii cu ceaţă
Într-o zi aburcată-n abis.
Ea mai doarme c-un zâmbet pe faţă:
Mă alină şi-acuma, în vis.

Citește restul acestei intrări »

Sep
10

Mi-a-ngrădit adâncimile zării
Mult râvnita grădină cu flori…
Dar să-acopere foşnetul mării
Cântec gingaş de priveghetori?…

Citește restul acestei intrări »

Sep
10

Nu-a fost inima mea să mă-nşele,
De-n zadar mi-a fost teamă şi-n vis:
În tăbliile nopţii acele
N-am bătut – mâna ei mi-a deschis.

Citește restul acestei intrări »

Sep
10

Ostenitul asin odihneşte,
Părăsit stă bordelul cel şui.
Doar stăpânul prin noapte zoreşte,
Rătăceşte cu dragostea lui.

Citește restul acestei intrări »

Sep
06

Îşi înseamnă amurgul hotarul,
Se coboară-nserarea pe văi.
Şi se miră de mine măgarul:
” Ce-i cu tine, stăpânule, ce-i?”

Citește restul acestei intrări »

Sep
06

Sparg în ţăndări mărunte o stâncă
Lângă marea cu valul amar,
Iar asinul cu trudă adâncă
Duce piatra aceasta-n samar.

Citește restul acestei intrări »

Sep
06

Toată viaţa am fost victima unor nedreptăţi. Aş fi putut să le evit ori să le neutralizez. Din masochism le-am suportat, după cum am suportat calomnii fără a încerca să ripostez, doar din plăcerea secretă de a fi victimă.

Lăsaţi slobodă gura lumii. Până la urmă adevărul va ieşi la iveală. Mai bine orice decât înjosirea. Nedreptatea e necesară spiritului: îl întăreşte, îl purifică.
În materie de luciditate, o victimă este întotdeauna mai presus de persecutorii săi. A fi victimă înseamnă a înţelege.

Citește restul acestei intrări »

Sep
06

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Sep
05

am văzut New-Yorkul şi Parisul, San-Francisco şi Frankfurt
am fost unde n-am visat să merg vreodată.
am venit înapoi cu un teanc de poze
şi cu moartea în suflet.
crezusem că însemn ceva şi că viaţa mea înseamnă ceva.
văzusem ochiul lui Dumnezeu privindu-mă prin microscop
privindu-mi zvârcolirile de pe lamelă.
acum nu mai cred nimic.
am fost bun pentru o stabilitate tâmpită
pentru o uitare adâncă
pentru un vagin singuratic.
hoinăream prin locuri care acum nu mai există.
oh, lumea mea nu mai există !
lumea mea nu mai există !
lumea mea împuţită în care însemnam ceva.

Citește restul acestei intrări »

Sep
05

Viaţa

trece

* Nimic; Poeme(1988-1992); Editura Humanitas; Bucureşti; 2010.



Sep
05

Dimineţi fericite lângă aragaz, privind cum florile de gheaţă
se moaie încet – dimineţi fericite
când zăpada se depune, se depune, se depune
-ntre blocuri. Doamne,
de ce-mi dai tu dimineţi fericite ? Dimineţi fericite
deschizând geamul, înghiţind gerul
şi privind cum zăpada cade-ntre blocuri. Ar putea fi
Canada, Siberia …

Citește restul acestei intrări »

Sep
05

Nu ne putem dărui înainte de a ne aparţine
(Ignazio Silone)


Te iubesc şi astăzi cu siguranţă şi nostalgie
te iubesc ca un pădurar,
în mâinile tale stau de mai multe veacuri sensurile planetei
şi inima mea greoaie de stejar.
Trec însă de multe ori, surd şi orb, pe lângă mine, dus şi întors,
mă simt şi acum aşteptând vacuumatic şi fără scop,
visez pesimist în fiecare zi şapte vaci slabe,
stângaci şi bizar ca Jumătate-om-călare-pe-jumătate-iepure-şchiop.

Citește restul acestei intrări »

Sep
05

„Iubita de altădată răspunde la numele de Margareta”
(Ion Vinea)


De mult voiam să scriu şi despre tine,
despre candorile noastre expirate,
despre teama ta de a nu face copii din cauza sărutărilor,
despre amorurile noastre naive şi îndepărtate.

Citește restul acestei intrări »

Sep
05

Lui Miron Radu Paraschivescu


De mic copil, înainte de a face ceva mai bun,
înainte de a învăţa să merg pe picioare,
cred că am început prin a căuta certitudini, certitudini…
Obiceiul ăsta mi-a rămas şi acum când m-am făcut băiat mare.

Citește restul acestei intrări »

Sep
05

Întindem mâinile după fata cu ochii de strugure,
Trebuia să vină. Freamătul perdelei
îmi dăduse de veste, şi întindeam mâinile.
Ceasul din turn bătuse al treilea sfert –
trebuia să vină, altminteri
de ce s-ar fi agitat perdeaua, de ce
s-ar fi agitat mâinile mele…

Citește restul acestei intrări »

Sep
05

Motto : „Ca un glob de aur luna strălucea
Şi pe-o vale verde oştile dormea”.
(D. Bolintineanu)

Pleacă, fluture, du-te, niciodată
nu ieşim din război. Priveşte-mă, iată-mă,
rătăcit, zadarnic ca un cuc pe Niagara,
dorm şi eu îmbrăcat, mereu, cu raniţa-n spate,
dorm pe mine, dedesubtul meu, îngropat
în cartuşele trase,
în cartuşele lumii, măi frate…

Citește restul acestei intrări »

Sep
05

E puţin ceea ce spun. Dar pot să spun orice.
Cred că pot să spun. Aş putea să arăt
cum creşte iarba, cum se-nalţă un zid,
cum se nasc cai de lemn
dintr-o iapă de lemn… Pot să spun…

Citește restul acestei intrări »

Sep
05

Nu voi spune mereu : lume, lume, ei bine,
am o inimă-n piept care cântă !
Nu voi spune într-una : ah, roşu,
aprins mi-e sângele-n vine,
pe care inima îl aleargă, -l frământă !…

Citește restul acestei intrări »

Sep
05

Dar nu e preamărit cel ce se neagă
sieşi ducând mesaje licărind,
mesaje de Alături şi de-Acolo
şi din ceea ce loc pătruns de har
nu recunoaşte. Sieşi ducând prelunga
dezlegare
de adevăr, din sârmele nervoase
care-l străbat cu preistorică
şi neporuncitoare lege. În Tetracleea,
perfida îmbulzire a norilor –
iubirea castă desfrunzind planete noi
cu patru roţi, cu patru arbori, cu patru
reci neanturi pure,
în care muritorul lepădând
tremurătoare cărnuri, oase,
rămâne nepătat veşmânt,
o pelerină limpede, o pelerină
din cele mai albastre.

Dar nu e preamărit cel ce se neagă…

* Jurnal de campanie(1974).

Sep
04

Pedalam liniştit
prin dimineaţa răcoroasă şi plină de soare,
pedalam liniştit, egal, cu pieptul plin
de bucuria aerului proaspăt, a luminii,
de bucuria echilibrului,
a lunecării libere, line, pe două roţi,
agale pedalam, ascultând
zumzetul roţilor pe asfalt,
depănând uşor stâlpii de telegraf, arborii,
câmpurile verzi, foşnitoare, gardurile…

Citește restul acestei intrări »

Sep
04

Drace! E timpul, se-apropie noaptea!
Am hotărât. Totul se va sfârşi.
Jocul sinistru se va sfârşi. Voi da drumul luminii.
Desfăcând-o din lanţ, o voi asmuţi
asupra celor din urmă neguri amăgitoare şi umbre.

Citește restul acestei intrări »

Sep
04

Mă uit prin gratii – unde e afară
şi unde e înăuntru?
Cu cât mai grea e-acolo
mişcarea-n cerc în jurul unui blid
decât aici mişcarea blidului înverşunat
în jurul frunţii mele?

Ia o ţigară! – dac-o rupi în două,
ai să fumezi şi mâine.
Şi orice rupi în două
îţi mai ajunge pentru înc-o viaţă…

Întind o mână prin zăbrele
spre ochii tăi tăcuţi…
Tu să nu faci la fel. Păstrează-te
în chinul tău egal, odihnitor,
în care n-ai nevoie de batistă
nici pentru ochi, nici pentru tâmple…

Tu numai libertatea ai pierdut-o –
şi nu pentru vecie.

* Jurnal de campanie(1974).

Sep
04

Treceţi! ne zise Cel-din-Amănunt,
voi curge peste voi ca o spumoasă veste
şi vă voi dărui câte-o trăsură
cu şase cai, şi-n paranteze suple,
înalte, aproape transparente,
vă voi adăposti,
ca pe o scumpă taină volatilă…

O, treceţi, treceţi repede, nepreţuiţii mei
nepoţi, nerude, neduşmani,
mai repede, vă rog, şi nu uitaţi
că pururea vă-ndemn, cu tulburare,
din toată inima, în latineşte,
să creşteţi cât mai mari
şi să zburdaţi în voie,
cu şase cai
şi cât vedeţi cu ochii,
în paranteze-nalte, de argint
şi cât pe-aci de transparente.

* Jurnal de campanie(1974).


Sep
04

Crescuse osul frunţii gros, opac,
o lespede de plumb pe care viscoleau,
ca în ţinutul Sphynkterland,
orori gazoase. Adică „spirit” –
dacă nu ceri prea mult
de la un biet supus
al sfântului Aneroid-Logoditorul.

Se va topi în flăcări verzi? Se va
încredinţa, în bubuit voios, persuasiv,
ciocanului didactic?
Ori, prăbuşit sub propria-i îndestulare,
va năclăi în plumb
întreaga germinaţie a minţii?-
o baltă grea, o baltă luciferică
de plumb…

* Jurnal de campanie(1974).


Sep
04

„Lucrurile sânt obositor de clare”
(Dintr-un poem mai vechi)


Întoarce-te în nevăzut, acolo
cresc metamorfice adâncituri
pe crestele iluziei ucise
de două ori. Nici Hermes n-ar vrea
despăgubiri mai dulci decât iuţeala
cu care ne desprindem, dus şi-ntors:
neprihănite nimburi sângerând
sub clopote de plumb,
sub preavâscoase umbre, sângerând,
într-una sângerând, în metamorfice
adâncituri, o, iscusite Hermes!

* Jurnal de campanie(1974).

Sep
04

Sufeream de alergia singurătăţii. Luna…
(Dar mereu năvălesc venerabile inerţii
şi gândurile mi le-apucă de gât, lăsându-mi
pe emoţii curate, aproape neîncepute,
urme groase de labe literare.)

Citește restul acestei intrări »

Sep
04

Dacă ai fi însă un indian, numaidecât gata să sari pe un cal în alergare, avântat pieziş în aer, şi ai tremura mereu înainte de a porni în galop peste pământul care se cutremură, până când n-ai mai da pinteni, căci nu ai avut pinteni, până când ai lepăda frâiele, căci nu au fost frâie, şi de-abia ai mai zări ţinutul din faţa ta, întinzându-se neted, ca o câmpie cosită, de unde deja au dispărut gâturile şi capetele de cai.

* Opera antumă
* Traducere de Mihai Isbăşescu şi Radu Gabriel Pârvu.


Sep
04

Cine trăieşte abandonat, însă ar vrea să intre când şi când în contact cu cineva, cine îşi doreşte să vadă un braţ oarecare de care să se ţină fără prea multe complicaţii, cine caută să se întreţină despre schimbările peste zi,
starea vremii, situaţia profesională şi alte lucruri de acest fel – acela nu se va putea lipsi mult timp de fereastra dinspre stradă. Şi dacă pare că nu caută nimic şi se duce doar ca un om ostenit până la glaful ferestrei, plimbându-şi ochii în sus şi-n jos înspre cer şi oameni, dacă pare că nu vrea nimic şi şi-a dat aşa, puţin, capul pe spate, totuşi îl trag în jos, fără voia lui, caii cu trăsurile şi larma care-i urmează, atrăgându-l astfel, până la urmă, spre armonia umană.

* Opera antumă

* Traducere de Mihai Isbăşescu şi Radu Gabriel Pârvu.


Sep
04

Adesea, când văd rochii cu multiple pliuri, volănaşe şi zorzoane, care cad bine pe un corp frumos, mă gândesc că nu se vor păstra multă vreme astfel, ci se vor şifona, nu se vor mai călca întocmai, se vor umple de praful care, pătrunzând adânc în garnituri, nu va mai putea fi îndepărtat, şi că din această cauză nu-i nimeni care să-şi dorească să se întristeze şi să se facă de râs, punându-şi în fiecare dimineaţă aceeaşi rochie de preţ, pentru ca seara s-o dezbrace.
Totuşi văd fete care sânt într-adevăr frumoase şi oferă privirii o seamă de muşchi ispititori şi articulaţii cu oase mici şi piele netedă şi o grămadă de păr subţire; totuşi apar zi de zi deghizate parcă într-un asemenea costum natural, îşi sprijină mereu acelaşi chip în acelaşi pod de palmă şi se lasă reflectate în oglindă.
Doar câteodată, seara, când se întorc târziu de la o petrecere, li se pare, în faţa oglinzii, că sânt uzate, buhăite, prăfuite, văzute deja de toată lumea, într-o ţinută aproape imposibil de purtat.


* Opera antumă;

* Traducere de Mihai Isbăşescu şi Radu Gabriel Pârvu.