BotEugen`s Blog
boteugen.wordpress.com

Posts Tagged ‘poem

Victor Felea – Monotonie

16 Septembrie 2010

Monotonie, trecere lentă, drum dezolat, un surîs, cuvinte mute ca fulgii, Disperarea ca o piaţă pustie, Gînduri ca şerpii, Un prieten, o privire, un vis piruetînd în gol Şi ziua se duce Noaptea se duce Şi orizontul se-ntunecă Şi dacă te uiţi înapoi, doar mărăcinii mărunţi Ai faptelor zilnice Risipiţi pe cîmpia deşartă. Aceasta e […]

Victor Felea – Eu vin de demult

16 Septembrie 2010

Vocea ta se stinge sub paloarea zidurilor înalte Şi va rămâne doar o poveste Pe care nimeni n-o va mai şti Şi iată amurgul desenează umbre Şi o trompetă plânge Cu o nostalgie supremă După ceva ireversibil pierdut Mâinile tale mă caută oarbe Şi maşinile trec estompând amintirile Eu încotro mă îndrept Casa mea e […]

Grigore Vieru – Morţii sînt ca nişte copii …

15 Septembrie 2010

Morţii sînt Ca nişte copii. Trebuie să-i strângi Seara acasă. Să-i scalzi Înainte de somn. Să le închizi ochii Să le săruţi fruntea. Trebuie să veghezi Să nu cadă Din leagănul de lut. Lăsaţi morţii Să doarmă în pace Lângă poza cea albă-a Izvorului, Sub cerul de frunze Al pomului. Morţii sînt Ca nişte copii […]

Grigore Vieru – Trandafirul din vază

15 Septembrie 2010

Îmi curge pe mâini tăcerea Nu, nu sînt supărat – O tristă milă de tine Sufletul mi-a muşcat, Trandafirule. Prin cătuşa frumoasă De cristal bogat Se vede negrindu-ţi Piciorul scurtat, Trandafirule. Tu, care-n grădină, Lângă zidul surpat. Erai frate cu mine Şi erai împărat, Trandafirule. Tu, salutat de merlă Şi de vânt – volburat… Te […]

Vlad Pâslaru – Nocturnă

15 Septembrie 2010

La ţară oamenii se culcă mai devreme, dar nu de oboseala ce-i curmă la gene, ci au atâtea visuri şi patimi de frământat în pernă, că nu le-ajunge nici o noapte. Întâi încearcă-n bătăturile din palme, de-i bună arătura, de-a fost sămânţa pregătită de cu toamnă, apoi încep a creşte pâinea încet, ca pe-o durere, […]

Vlad Pâslaru – Păcatul tăcerii

15 Septembrie 2010

Îmi acopăr Singurătatea, Nedreptatea Şi Deznădejdea Cu vorbe, cu multe vorbe. Cuvintele mele, Deocamdată tac. Ascult melodii Şi cântece străine. Melodiile mele, Deocamdată tac. Cuminte şi cu dor, Tace şi Basarabeanul – OMUL FĂRĂ PATRIE. Blândă şi curajoasă, Tace şi patria mea Cea fără destin… … Îi mai răbd pe străini să vorbească Doar până […]

Alexandr Blok – Grădina cu privighetori (VII)

10 Septembrie 2010

Drumul scurt, cunoscut altă dată, Azi e lung şi e numai urcuş. Mă aşteaptă căsuţa uitată Şi sărmanul bătrân măgăruş…

Alexandr Blok – Grădina cu privighetori (VI)

10 Septembrie 2010

Deşteptatu-m-au zorii cu ceaţă Într-o zi aburcată-n abis. Ea mai doarme c-un zâmbet pe faţă: Mă alină şi-acuma, în vis.

Alexandr Blok – Grădina cu privighetori (V)

10 Septembrie 2010

Mi-a-ngrădit adâncimile zării Mult râvnita grădină cu flori… Dar să-acopere foşnetul mării Cântec gingaş de priveghetori?…

Alexandr Blok – Grădina cu privighetori (IV)

10 Septembrie 2010

Nu-a fost inima mea să mă-nşele, De-n zadar mi-a fost teamă şi-n vis: În tăbliile nopţii acele N-am bătut – mâna ei mi-a deschis.

Alexandr Blok – Grădina cu privighetori (III)

10 Septembrie 2010

Ostenitul asin odihneşte, Părăsit stă bordelul cel şui. Doar stăpânul prin noapte zoreşte, Rătăceşte cu dragostea lui.

Alexandr Blok – Grădina cu privighetori (II)

6 Septembrie 2010

Îşi înseamnă amurgul hotarul, Se coboară-nserarea pe văi. Şi se miră de mine măgarul: ” Ce-i cu tine, stăpânule, ce-i?”

Alexandr Blok – Grădina cu privighetori

6 Septembrie 2010

Sparg în ţăndări mărunte o stâncă Lângă marea cu valul amar, Iar asinul cu trudă adâncă Duce piatra aceasta-n samar.

Mircea Cărtărescu – Occidentul

5 Septembrie 2010

am văzut New-Yorkul şi Parisul, San-Francisco şi Frankfurt am fost unde n-am visat să merg vreodată. am venit înapoi cu un teanc de poze şi cu moartea în suflet. crezusem că însemn ceva şi că viaţa mea înseamnă ceva. văzusem ochiul lui Dumnezeu privindu-mă prin microscop privindu-mi zvârcolirile de pe lamelă. acum nu mai cred […]

Mircea Cărtărescu – Ce am înţeles trăind

5 Septembrie 2010

Viaţa trece * Nimic; Poeme(1988-1992); Editura Humanitas; Bucureşti; 2010. 

Mircea Cărtărescu – Când ninge, când ninge şi ninge …

5 Septembrie 2010

Dimineţi fericite lângă aragaz, privind cum florile de gheaţă se moaie încet – dimineţi fericite când zăpada se depune, se depune, se depune -ntre blocuri. Doamne, de ce-mi dai tu dimineţi fericite ? Dimineţi fericite deschizând geamul, înghiţind gerul şi privind cum zăpada cade-ntre blocuri. Ar putea fi Canada, Siberia …

Geo Dumitrescu – Despre certitudini (III)

5 Septembrie 2010

Nu ne putem dărui înainte de a ne aparţine (Ignazio Silone) Te iubesc şi astăzi cu siguranţă şi nostalgie te iubesc ca un pădurar, în mâinile tale stau de mai multe veacuri sensurile planetei şi inima mea greoaie de stejar. Trec însă de multe ori, surd şi orb, pe lângă mine, dus şi întors, mă […]

Geo Dumitrescu – Despre certitudini (II)

5 Septembrie 2010

„Iubita de altădată răspunde la numele de Margareta” (Ion Vinea) De mult voiam să scriu şi despre tine, despre candorile noastre expirate, despre teama ta de a nu face copii din cauza sărutărilor, despre amorurile noastre naive şi îndepărtate.

Geo Dumitrescu – Despre certitudini

5 Septembrie 2010

Lui Miron Radu Paraschivescu De mic copil, înainte de a face ceva mai bun, înainte de a învăţa să merg pe picioare, cred că am început prin a căuta certitudini, certitudini… Obiceiul ăsta mi-a rămas şi acum când m-am făcut băiat mare.

Geo Dumitrescu – Al treilea sfert

5 Septembrie 2010

Întindem mâinile după fata cu ochii de strugure, Trebuia să vină. Freamătul perdelei îmi dăduse de veste, şi întindeam mâinile. Ceasul din turn bătuse al treilea sfert – trebuia să vină, altminteri de ce s-ar fi agitat perdeaua, de ce s-ar fi agitat mâinile mele…

Geo Dumitrescu – Jurnal de campanie

5 Septembrie 2010

Motto : „Ca un glob de aur luna strălucea Şi pe-o vale verde oştile dormea”. (D. Bolintineanu) Pleacă, fluture, du-te, niciodată nu ieşim din război. Priveşte-mă, iată-mă, rătăcit, zadarnic ca un cuc pe Niagara, dorm şi eu îmbrăcat, mereu, cu raniţa-n spate, dorm pe mine, dedesubtul meu, îngropat în cartuşele trase, în cartuşele lumii, măi […]

Geo Dumitrescu – Aş putea să arăt cum creşte iarba.

5 Septembrie 2010

E puţin ceea ce spun. Dar pot să spun orice. Cred că pot să spun. Aş putea să arăt cum creşte iarba, cum se-nalţă un zid, cum se nasc cai de lemn dintr-o iapă de lemn… Pot să spun…

Geo Dumitrescu – Dar priviţi-mă-n ochi….

5 Septembrie 2010

Nu voi spune mereu : lume, lume, ei bine, am o inimă-n piept care cântă ! Nu voi spune într-una : ah, roşu, aprins mi-e sângele-n vine, pe care inima îl aleargă, -l frământă !…

Geo Dumitrescu – Dar nu e preamărit…

5 Septembrie 2010

Dar nu e preamărit cel ce se neagă sieşi ducând mesaje licărind, mesaje de Alături şi de-Acolo şi din ceea ce loc pătruns de har nu recunoaşte. Sieşi ducând prelunga dezlegare de adevăr, din sârmele nervoase care-l străbat cu preistorică şi neporuncitoare lege. În Tetracleea, perfida îmbulzire a norilor – iubirea castă desfrunzind planete noi […]

Geo Dumitrescu – Câinele de lângă pod

4 Septembrie 2010

Pedalam liniştit prin dimineaţa răcoroasă şi plină de soare, pedalam liniştit, egal, cu pieptul plin de bucuria aerului proaspăt, a luminii, de bucuria echilibrului, a lunecării libere, line, pe două roţi, agale pedalam, ascultând zumzetul roţilor pe asfalt, depănând uşor stâlpii de telegraf, arborii, câmpurile verzi, foşnitoare, gardurile…

Geo Dumitrescu – Atac de noapte

4 Septembrie 2010

Drace! E timpul, se-apropie noaptea! Am hotărât. Totul se va sfârşi. Jocul sinistru se va sfârşi. Voi da drumul luminii. Desfăcând-o din lanţ, o voi asmuţi asupra celor din urmă neguri amăgitoare şi umbre.

Geo Dumitrescu – Scutire

4 Septembrie 2010

Mă uit prin gratii – unde e afară şi unde e înăuntru? Cu cât mai grea e-acolo mişcarea-n cerc în jurul unui blid decât aici mişcarea blidului înverşunat în jurul frunţii mele? Ia o ţigară! – dac-o rupi în două, ai să fumezi şi mâine. Şi orice rupi în două îţi mai ajunge pentru înc-o […]

Geo Dumitrescu – Streaşina

4 Septembrie 2010

Treceţi! ne zise Cel-din-Amănunt, voi curge peste voi ca o spumoasă veste şi vă voi dărui câte-o trăsură cu şase cai, şi-n paranteze suple, înalte, aproape transparente, vă voi adăposti, ca pe o scumpă taină volatilă… O, treceţi, treceţi repede, nepreţuiţii mei nepoţi, nerude, neduşmani, mai repede, vă rog, şi nu uitaţi că pururea vă-ndemn, […]

Geo Dumitrescu – Greaua poartă de os

4 Septembrie 2010

Crescuse osul frunţii gros, opac, o lespede de plumb pe care viscoleau, ca în ţinutul Sphynkterland, orori gazoase. Adică „spirit” – dacă nu ceri prea mult de la un biet supus al sfântului Aneroid-Logoditorul. Se va topi în flăcări verzi? Se va încredinţa, în bubuit voios, persuasiv, ciocanului didactic? Ori, prăbuşit sub propria-i îndestulare, va […]

Geo Dumitrescu – Interiorul umbrei

4 Septembrie 2010

„Lucrurile sânt obositor de clare” (Dintr-un poem mai vechi) Întoarce-te în nevăzut, acolo cresc metamorfice adâncituri pe crestele iluziei ucise de două ori. Nici Hermes n-ar vrea despăgubiri mai dulci decât iuţeala cu care ne desprindem, dus şi-ntors: neprihănite nimburi sângerând sub clopote de plumb, sub preavâscoase umbre, sângerând, într-una sângerând, în metamorfice adâncituri, o, […]

Geo Dumitrescu – Singur-Lună

4 Septembrie 2010

Sufeream de alergia singurătăţii. Luna… (Dar mereu năvălesc venerabile inerţii şi gândurile mi le-apucă de gât, lăsându-mi pe emoţii curate, aproape neîncepute, urme groase de labe literare.)

Vladimir Maiakovski – Na-vă

31 August 2010

ntr-un ceas, de-aici în colo, într-o stradelă curată pe oameni se va prelinge greţoasă-va grăsime, iar eu v-am deschis atâtea sipete cu versuri de mâine, eu – al nepreţuitelor cuvinte risipitor, mână-spartă. Iată, dumneata, bărbat ce eşti, ai în mustăţi varză – odor din borşul nemâncat până la capăt, undeva; iată, dumneata, femeie ce eşti, […]

Vladimir Maiakovski – Versuri despre diferenţele de gust

31 August 2010

Calul spuse, privind spre cămilă: „Ce corcitură gigantică, de cal, – să-i plângi de milă”. Cămila însă strigă la rândul ei: „Parcă tu ai fi cal, tată?! Tu pur şi simplu nu eşti decât o cămilă subdezvoltată”. Şi doar unul dumnezeu cu barba şi pleata căruntă ştia din cele făptuite că de fapt acestea erau […]

Vladimir Maiakovski – De oboseală

31 August 2010

Pământule! Cu zdrenţele buzelor mele pătate de aur străin lasă-mă să-ţi sărut creştetul ce cheleşte. Cu fumul pletelor peste pojarul ochilor de cositor lasă-mă să-nvălui ai mlaştinilor sâni căzuţi. Auzi tu? Suntem – doi, răniţi, hăituiţi de căprioare, – cabrează nechezatul cailor înşeuaţi de Moarte. Fumul de după case nu ne va ajunge din urmă […]

Vladimir Maiakovski – Dimineaţă

31 August 2010

Ploaia-ncruntată priveşte cruciş. Iar după grilaj- sumar anturaj- ale firelor de fier perine. Şi pe ele se sprijină lejer picioarele răsăritelor stele. Dar pieirea felinarelor, ţărilor în coroane de gaz lampant pentru ochi făcu mai dureros buchetul prostituatelor cu mers clătinat ce înde ele nu-şi ascund gând duşmănos. Şi e sinistru-n glumiţa lui înţepătorul râset […]

Vladimir Maiakovski – Către firme

31 August 2010

Citiţi înaltele cărţi de fier! Sub flautul literei lucitoare oploşi-se-vor peşti afumaţi şi napi cu plete aurii-amare. Iar dacă veselia câinească va cuprinde constelaţia „Magii”- cei de la pompele funebre vor trimite sarcofage. Când, hirsută, ajunsă de plâns, se va stinge-a felinarelor viaţă, sub cerul crâşmelor înamoraţi-vă, macilor de pe-a ceainicelor faianţă. * Eu şi […]

Vladimir Maiakovski – A la Heine

31 August 2010

Din ochi c-un fulger mă ţintii: „Te-am văzut – erai cu alta. Eşti cel mai josnic, cel mai ticălos…”- şi te-ai dezlănţuit, te-ai dezlănţuit, te-ai dezlănţuit, ocărându-mă nemilos. Dar eu, dragă, sunt un pici priceput, astfel că la o adică mai înceteaz-o cu bubuiturile dumitale. Odată ce fulgerul nu m-a răpus – de tunete nici […]

Vladimir Maiakovski – Atitudine faţă de domnişoară

31 August 2010

În acea seară se decidea- vom ajunge sau nu amanţi?- era întuneric, nimeni nu ne vedea. Eu mă aplecai cu adevărat, şi, într-adevăr, aplecându-mă, i-am spus: „E foarte abrupt al pasiunilor abis- fiţi bună, feriţi-vă. A vă feri, fiţi bună. E prea sus”. * Eu şi Napoleon; Editura „Ideea Europeană; Bucureşti;  2008 * Traducere, prefaţă […]

Vladimir Maiakovski – Lehamite

31 August 2010

N-a fost să rămân acasă. Anenski, Tiutcev, Fet*. Iarăşi, de dor spre oameni îndrumat, mă duc la cinema, la cârciumă, la bufet. Iată mesuţa. Înluminare. Speranţa încurajează inima prostului. Dar dacă-n curs de-o săptămână atât de mult s-au schimbat ruşii, dragii, cu focul buzelor o să le ard obrajii. Ridic atent ochii, scormonesc în grămada […]

Alexandr Blok – Rusia

31 August 2010

Ca-n vremi ce-s azi trecut tezaur Vii, troică veche, să mă duci, Şi roţi cu spiţele de aur Se-afundă-n glod pân-la butuci… Rusie, biata mea Rusie, Pământ cu izbe cenuşii, Cântările ce-n vânt adie Mi-s dragi ca dragostea dintâi! Nu ştiu a-ţi plânge soarta doară, Am griji mărunte, pământeşti… Dă-ţi frumuseţea ta barbară Oricărui vrăjitor […]

Fiodor Ivanovici Tiutcev – Nebunie

31 August 2010

Acolo unde arsă glia Şi pâcla zării una par, Se-aţine şuie nebunia În lumea-i fără de habar. Şi toropită de dogoare, Clipocind în colbul arzător, Cu ochi sticloşi înfipţi în zare Ea scurmă fiecare nor. Apoi învie ca din moarte, Şi-ascute iar auzul treaz, Veghind la gura gliei sparte Cu zâmbet tainic pe obraz. Şi […]

Marina Tsvetaeva – Pe cer negru cuvinte-aparte

31 August 2010

Pe cer negru cuvinte-aparte Ochi frumoşi nu mai văd ale firii, Şi nu-i straşnic ceasul de moarte, Şi nu-i dulce clipa iubirii. Unul scrie-n sudori, altul ară, Noi o altă avem respiraţie: Foc uşor peste frunte zboară- Adierea de inspiraţie. * Traducere de Leonida Lari.

Anna Ahmatova – Muza

31 August 2010

În noapte, când îi bănuiesc venirea, Pe-un fir de păr stă viaţa-mi trecătoare. Ce-i libertatea, gloria, iubirea, Alături de această vrăjitoare? Şi intră iar. Dând la o parte stinsul Voal, cu ochii mă măsoară greu, Întreb:”Lui Dante tu-ai dictat cuprinsul Infernului?” – Şi îmi răspunde: „Eu!” * Traducere de Leonida Lari.

Anna Ahmatova – O toamnă plânsă ca o văduvă subţire

31 August 2010

O toamnă plânsă ca o văduvă subţire În haine negre, `nvăluind în ceaţă inimi… Să plângă ea nicicând nu va-nceta Cuvintele bărbatului, de viaţă pline. Aşa va fi până zăpada moale Se va-ndura de obositu-i chin… Pentru durere şi pentru uitare Să-ţi dai viaţa nu e deloc puţin. * Traducere de Aura Christi.

Anna Ahmatova – O, viaţă fără ziua de mâine!

31 August 2010

O, viaţă fără ziua de mâine! În fiece literă eu trădarea pândesc. De parcă iubirea trece pe-alături Alte stele pentru mine răsar şi cresc. Mă-ndepărtez fără să fiu văzută. Şi nu te recunosc când eşti văzut. Dar vine noaptea iar. Ca-ntr-o uitare mută Umerii umezi ţi-i sărut. Nu ţi-am fost dragă niciodată. Tortura nu se […]

Anna Ahmatova – Ecou

31 August 2010

Cale spre trecut de mult e-nchisă, Aş mai avea acum nevoie de trecut? Colo uitat-am lespedea de sânge Sau uşa unsă grijului cu lut? Poate ecoul care deocamdată Nu tace, deşi-l implor atât de mult?… Cu-acest ecou s-a întâmplat exact Ca şi cu inima pe care o ascult. * Traducere de Aura Christi.

Nichita Stănescu – Vedere în acţiune

24 August 2010

Am început să înţeleg cîte ceva din ceea ce ştiu: În mine e un ochi înlăuntrul meu. Pînă nu-mi zdrenţuiesc trupul în planete, el nu-mi va atrage viaţa la sine. Şi chiar dacă mă spinteci, el, ochiul dinlăuntrul meu, nu va curge-n afară. Strig: Da! El este vederea în acţiune. Nu are trup decât de […]

Nichita Stănescu – Lăuntrul ochi

24 August 2010

Desigur m-ai greşit c-un ochi mai mult lăsat la mine-n întunerec de văd cu el de mai demult cuvântul greu cu care ferec… Ei da, din când în când o mână s-ar mai putea să-mi smulg din umăr ca să te şi zăresc stăpână, – cal fugărit pe care-l număr I-ha, cum treci, i-ha, în […]

Nichita Stănescu – Noi doi

23 August 2010

Noi doi suntem doi cîini şi două ameţitoare dalbe ouă Îşi clatină Mercur azi bărbăţia, fiica sa şi fia. El caută mari comerţuri ca să facă în proslăvita noastră ţeastă dacă. Şi obosit el a rămas ciuntit pe ţeasta noastră-nas. Mercur! Alergător prea şchiop impur. Ne cade azi în tubercule spoitul muşchi al lui Hercule. […]

Nichita Stănescu – La piciorul răsfăţat

23 August 2010

Blană jupuită dintr-o vânătoare pentru pasul tău aerian, în decorativ ce doare eu ţi-am fost doamnă mai an. Tu aveai un soţ subţire lung ca frînghia întinsă de din care o oştire peste plai căzuse ninsă. Tu aveai un ochi mult verde şi-o tăcere, ce tăcere… Se adună şi se pierde cifra mea cea mai […]

Mihail Lermontov – * * *(îmi port pustiu prin noapte pasul meu)

23 August 2010

1 Îmi port pustiu prin noapte pasul meu Pe drumul cu pietriş lucind la stele. S-apleacă peste lume Dumnezeu Şi stau de vorbă stelele-ntre ele. 2 Solemn e cerul, minunat mereu! Pământul doarme-n ceaţă azurie. De ce mi-e sufletul atât de greu? Aştept ceva? Păreri de rău să fie? 3 Păreri de rău? De ce? […]

Mihail Lermontov – Poetul

23 August 2010

Pumnalul meu luceşte-n podoaba-i aurită, Tăiş fidel şi veşnic treaz; Oţelul lui păstrează, misterios călită, Tăria orientului viteaz. Slujind fără simbrie unui voinic în munte, Prin câte locuri n-a ajuns! A pus pe multe piepturi duşmane urme crunte Şi multe paloşe-a străpuns. Îşi însoţea stăpânul la luptă cât de grea; Jignit, din teacă se grăbea […]