Grigore Vieru – Morţii sînt ca nişte copii …

Morţii sînt
Ca nişte copii.
Trebuie să-i strângi
Seara acasă.
Să-i scalzi
Înainte de somn.
Să le închizi ochii
Să le săruţi fruntea.
Trebuie să veghezi
Să nu cadă
Din leagănul de lut.
Lăsaţi morţii
Să doarmă în pace
Lângă poza cea albă-a
Izvorului,
Sub cerul de frunze
Al pomului.
Morţii sînt
Ca nişte copii
Şi fiecare
Îşi are morţii lui.

* Taina care mă apără; Literatura artistică; Chişinău; 1983.