BotEugen`s Blog
boteugen.wordpress.com

Posts Tagged ‘NICHITA STĂNESCU

Nichita Stănescu – Vedere în acţiune

24 August 2010

Am început să înţeleg cîte ceva din ceea ce ştiu: În mine e un ochi înlăuntrul meu. Pînă nu-mi zdrenţuiesc trupul în planete, el nu-mi va atrage viaţa la sine. Şi chiar dacă mă spinteci, el, ochiul dinlăuntrul meu, nu va curge-n afară. Strig: Da! El este vederea în acţiune. Nu are trup decât de […]

Nichita Stănescu – Lăuntrul ochi

24 August 2010

Desigur m-ai greşit c-un ochi mai mult lăsat la mine-n întunerec de văd cu el de mai demult cuvântul greu cu care ferec… Ei da, din când în când o mână s-ar mai putea să-mi smulg din umăr ca să te şi zăresc stăpână, – cal fugărit pe care-l număr I-ha, cum treci, i-ha, în […]

Nichita Stănescu – Noi doi

23 August 2010

Noi doi suntem doi cîini şi două ameţitoare dalbe ouă Îşi clatină Mercur azi bărbăţia, fiica sa şi fia. El caută mari comerţuri ca să facă în proslăvita noastră ţeastă dacă. Şi obosit el a rămas ciuntit pe ţeasta noastră-nas. Mercur! Alergător prea şchiop impur. Ne cade azi în tubercule spoitul muşchi al lui Hercule. […]

Nichita Stănescu – La piciorul răsfăţat

23 August 2010

Blană jupuită dintr-o vânătoare pentru pasul tău aerian, în decorativ ce doare eu ţi-am fost doamnă mai an. Tu aveai un soţ subţire lung ca frînghia întinsă de din care o oştire peste plai căzuse ninsă. Tu aveai un ochi mult verde şi-o tăcere, ce tăcere… Se adună şi se pierde cifra mea cea mai […]

Nichita Stănescu – Oase plângând

1 Mai 2010

Dacă scuturi din mine toţi strămoşii mei, până la urmă, până la urmă

Nichita Stănescu – O, cât…

1 Mai 2010

Vulturi, voi stejari fără de rădăcină dintre ochii mei şi lumină sprâncene ale orbului cântec al muntelui

Nichita Stănescu – Din nou, noi

1 Mai 2010

Bun, dar cu noi cum rămâne? Ei au fost mari, tragici, sfinţi… Ei au mâncat pâine, părinţilor noştri le-au fost părinţi.

Nichita Stănescu – Ausweis

1 Mai 2010

Scot sângele ştampilat la vedere. Mi se dă drumul. Scot osul sculptat la vedere. Întârzâi o secundă, dar mi se dă drumul.

Nichita Stănescu – Să nu ne ferim de suferinţă

22 Aprilie 2010

Să nu ne ferim de suferinţă, ea este pământul cu morţi ai ierburilor şi cerul cu zei al vederii.

Nichita Stănescu – Stam lungit

22 Aprilie 2010

Stam lungit şi iată smuls tras deasupra, tras de beregată îmbrăcat am fost şi dus în trup verde deodată.

Nichita Stănescu – Zbor lent

22 Aprilie 2010

I se apropiau ochii unul de altul la fel de încet şi de timid cum se apropie adâncul de înaltul gândit, de negândit

Nichita Stănescu – Defăimarea răului

21 Aprilie 2010

Eu construiesc misterul nu îl admir. Fac cărămidă pentru zid de casă cuvântul care-l zic e pus pe masă

Nichita Stănescu – Frica

21 Aprilie 2010

Eu aş putea s-o omor cu o singură lovitură. Ea râde spre mine, ea surâde.

Nichita Stănescu – Miraj de iarnă

21 Aprilie 2010

Patru sori de abur alb se desfăceau pe cerul nopţii, braţele mi-erau atrase către ei. Tu stăteai pe-un bulgăr mare de zăpadă verde, pletele ţi-erau atrase către ei.

Nichita Stănescu – Lecţia de zbor

20 Aprilie 2010

Mai întâi îţi strângi umerii, mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor, închizi ochii refuzi auzul.

Nichita Stănescu – Descripţie

20 Aprilie 2010

Ea mergea mândră, suavă, împiedicată printr-un pasaj de lei cu aripi. Mai bateţi şi voi puţin din pene, fiarelor, mai răcoriţi-mi inima cu neputinţa voastră de a zbura!

Nichita Stănescu – Mă las locuit

20 Aprilie 2010

Mă las locuit de o impresie sumară beată poate. Aseară desigur, aseară erau cu mine amintirile toate.

Nichita Stănescu – Nelu Generalu

19 Aprilie 2010

Cînd te-ai iscălit cu creta pe un pod inimă, cînd ţi-ai zis tu ţie, Nelu Generalu? inimă…

Nichita Stănescu – Se uita cu ochii negri

19 Aprilie 2010

Se uita cu ochii negri sau cu bile se uita, sau, cu valurile mării, pasăre la dumneata

Nichita Stănescu – Ţa-ţa-ţa, căpriţă, ţa!

19 Aprilie 2010

Clempăn osul şi ciolanul şi izbesc luna cu anul Calcaneul mi-l înfig unde este cel mai frig

Nichita Stănescu – Semn 9

7 Aprilie 2010

Ca o pasăre neagră pe un ou alb aşa stau şi îmi este dor de tine ca o pasăre albă pe un ou negru aşa stau şi îmi este dor de tine

Nichita Stănescu – Semn 8

7 Aprilie 2010

Mergeam prin zăpadă înfrigurat când deodată am auzit-o strigându-mă dinapoia mea: „Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine, ea m-a rugat, cele două picioare din spate

Nichita Stănescu – Înmulţirea singurătăţii

7 Aprilie 2010

Rază lungă, nenorocoasă care nu a apucat să izbească o sprânceană, lumină mirosind a singurătate nevăzută şi mai neagră decât întunericul.

Trepte de Nichita Stănescu

23 Martie 2010

Alergam pe o platformă infinită de beton alergam. Tăcerea era desăvârşită şi alergarea nu mi-o auzeam vederea platformei era amplă şi infinită şi n-o mai vedeam. Alergam pe-o platformă infinită de beton alergam.

Ars poetica de Nichita Stănescu

21 Martie 2010

Nichita Stănescu, poezie românească, Ars poetica, dedicaţie lui Eugen Simion

Copil buimac de Nichita Stănescu

20 Martie 2010

Pînă cînd şi acest lucru miraculos, n-aş fi crezut să se întîmple chiar şi el. Cum? Copil buimac fiind şi prăpăstios, ceea ce gândeam şi ceea ce visam că gândesc să se întâmple chiar şi el.

Despre lupul singuratic de Nichita Stănescu

20 Martie 2010

Lupul singuratic merge doamne, numai peste lege, numai peste cea zăpadă ce va fi cândva să cadă.

Nichita Stănescu – Prăbuşirea unui vultur într-un om

19 Martie 2010

M-a izbit vulturul prăbuşindu-mi-se pe umăr. Clonţul lui mi-a luat aerul din plămâni,- treaz fiind încă, m-am trezit cu lăuntrul meu plin de zburătoarele cerului.

Nichita Stănescu – Căutarea tonului

19 Martie 2010

Înger? Înger… Nu, nu e bine! Va să zică, de la început!