BotEugen`s Blog
boteugen.wordpress.com

Posts Tagged ‘POEZIILE MELE

Fragment

16 Mai 2010

Încetul cu încetul, se face noapte în sângele tău. Oglindindu-se în el precum într-un fluviu negru, stelele luminează pe cer al naibii de frumos şi straşnic de rece, aidoma fosforescenţilor ochi ai lupilor hăituind un animal de pradă în alergare. de Bot Eugen Anunțuri

Paloarea vorbitoare-a hârtiei

29 Aprilie 2010

Amiaza lui 23 aprilie – varianta a treia Sictirită de minutele orei de vârf cu biciul solar al amiezii ea trece pe corso grăbită cu mintea aiurea

Box(II)

27 Aprilie 2010

… şi veni-va din nou inima nopţii şi va bate prelung din aripile umbrei tale pulsul unei lumi muribunde care de câteva toamne-şi numără ultimele secunde…

Box

26 Aprilie 2010

Cobori pustiit dintre oamenii burduşiţi cu vorbe şi râsete, te-adânceşti în gânduri până la tâmple, mergi prin tine însuţi în cercuri până te-ntuneci la chip; te opreşti atunci în faţa inimii şi saluţi solemn golul care o locuieşte. Te dezbraci pe urmă de umbre, te descalţi de noroaie, încaleci pe şarpele-vânt şi urci treptele singurătăţii, […]

Penumbra pumnului binevoitor(II)

22 Aprilie 2010

sau (im)pactul cu palmele negre Uneori te trezeai cu o senzaţie vagă de sufocare, iar neliniştea ochilor tăi întredeschişi

Penumbra pumnului binevoitor(I)

20 Aprilie 2010

sau (im)pactul cu palmele negre În subsolul pieptului tău, azi-noapte, şi-au dat în secret întâlnire mâinile carnivore.

Călăuza umbrei tale, poete,

14 Aprilie 2010

steaua polară a singurătăţii Pe deasupra drumului nins, pe urmele paşilor tăi repezi, pluteşte Luna nouă-n derivă pe fluviul Căii Lactee,

Navigând pe plumbul fluid al nourilor de ploaie,

9 Aprilie 2010

cutreieră în lung şi-n lat siberiile celeste, îşi contemplă de sus umbra care se trece, ca o nescrisă poveste, între cer şi pământ, printre teii din Cernăuţi care florile-şi ning peste buzele sângelui său rătăcitor murmurând:

Răstignit pe un scaun, la masa de scris,

5 Aprilie 2010

de viu mă îngrop în noaptea cuvintelor. Privit de la-nălţimea etajului şapte, cartierul ce mă găzduieşte sub aripa lui de beton, aduce uneori în ochiul meu săgetat

Alter ego

4 Aprilie 2010

Mi-a bătut azi-noapte la uşă, cu o suflare grea în prag, înveşmântat duh în cenuşă, un călător prin ceaţă vag,

Între indigo şi negru,

2 Aprilie 2010

duhul ploilor în trup noptatic Săgetat crepusculul de-o rază, sângerând, pe faţă-mi desenează umbrele celor naufragiaţi în întuneric.

… şlefuind stiletul lirei cu mâna-nsângerată…

1 Aprilie 2010

Solilocvii aride Penumbre celeste de ploaie treceau peste parada cetăţenilor de-onoare-ai lumii… şi febre fără patrii ca nourii treceau prin înserări cu-arome grele de cenuşă…

Un ochi îngust, privind subţire

1 Aprilie 2010

Stat(ist)ică orientală – varianta 7 În poziţie lotus, el stă-nchis în trupul său de piatră. Tu de pe-o stâncă îi arunci priviri de tristă cleopatră. Seara vă piaptănă tăcerile cu mâna sa mulatră. Te uiţi la el supărată, vrei să-l vezi pe dânsu-ncercând… şi-n priviri îţi sclipeşte, ca un pumnal, umbra unui gând.

Nevăzutule ochi, atotvăzător,

1 Aprilie 2010

privirile tale, azi, toate mă dor -Va trebui odată şi odată să te adânceşti în uitare,- uitat şi uitând, ochiule pururi deschis,  şi de asasini şi de îngeri, şi pentru gândul meu care va apune cu frunzele visătoare

Cade noaptea, clandestinul corb care mă plouă

23 Martie 2010

pe umbra inimii vânând sfera vânătă a Lunii În dreptul părţii mele stângi şi mute te văd din nou cum frica ţi-o petreci la războiul meu cu tine, cu stolul tău de întunecate feţe şi-aud sub paşii ei coborâtori din palmele tale albastre şi reci cum sufletele celor duşi suspină după adânca mea tristeţe.

Sădeşte-ţi, inimă arsă, florile negre de cenuşă

20 Martie 2010

dincolo de capetele unei lumi descreierate Ploaia seamănă în mine flori negre şi amare de cenuşă, cu mâini reci grădinăreşte-n pieptul meu cuprins de febră, în pieptul animat de-o rană pulsatilă care lesne se aprinde de la cea mai mică-atingere străină şi arde violent după aceea,

La noapte

20 Martie 2010

vor veni să te ucidă umbrele Lunii O, inimă, cuprinsă de frica de lumină, ce duci tăcut pe umeri catafalcul serii, se-aud lacrimile-amare picând în ţărână, se-aud plângând îngerii atmosferei.

Clarvăzători devin orbii deodată,

19 Martie 2010

inimă acum când noaptea îţi aşează o mască palidă pe chip şi-un roi de fluturi cap-de-mort îşi scutură-n cădere strigătul din urmă peste mâna ta agonizând pe tastatură de sus din Carul Mare ninge cu balegă de vacă pe câmpul luminos de pixeli… … şi-un bou nemuritor mugind (să fie oare vorba de taurul lui […]

Purtătorul de cuvânt al tăcerii

19 Martie 2010

prin taigalele singurătăţii Linia suicidului din palma mâinii tale oarbe ce scrie şi scrie se confundă aproape întotdeauna cu linia vieţii şi asta numeşti tu poezie…

Navigând pe plumbul fluid al nourilor de ploaie,

19 Martie 2010

cutreieră în lung şi-n lat siberiile celeste, îşi contemplă de sus umbra care se trece, ca o nescrisă poveste, între cer şi pământ,

Sub azurul marilor pustietăţi,

7 Martie 2010

un suflet închis între patru pereţi în cea de-a şaptea zi a săptămânii, de Sabat, de-un vifor negru de-ntrebări şi gânduri asaltat, la ora când soarele trecea către amiază,

Despre un gigolo clandestin

7 Martie 2010

care nu şi-a ratat nopţile niciodată Depravatul de ieri suferă azi de blenoragie orală asudă rău sub limbă săracul de când cu moartea subită a sexului vorbeşte mult şi mă plictiseşte

Umbre-neoameni

4 Martie 2010

Fă cunoştinţă cu umbrele umbrei tale- delatori, hackeri şi clone- cerşetori anonimi de aplauze.

Visătorul sugrumat în somn

28 Februarie 2010

Cavalerul ereziei – răstignit pe sârmele ghimpate ale veghei, pune cruce la cortegiul tău zilnic de cruciade fără cauză.

Recluziune

28 Februarie 2010

În nourul dens de fum de ţigară, în balsamul tăcutelor elegii îţi înveleşti cicatricea roz cu colţurile lăsate-n jos, îmbraci impermeabilul solitudinii

Navetişti în cer

28 Februarie 2010

– Hei, tu, visătorule târziu, cu ţeasta înfiptă în nori, sunt curios, sunt curios să ştiu cum oare ai învăţat să zbori? mă-ntreabă vulturul, cu disperare trăgând sfori după sfori, sfori după sfori… – Sunt curios să ştiu cum oare ai învăţat să zbori cu picioarele încălţate în grele noroaie? mă-ntreabă vulturul, devorând buchete de […]

Pictat de ploi

28 Februarie 2010

Stele şi himere palide-n cădere se izbeau de mine.

Puls(II)

28 Februarie 2010

Te-adânceşti în tine însuţi, până ajungi să-ţi pipăi pulsul pe dinăuntru cu degetele prelungi ale tăcerii.

Puls

28 Februarie 2010

exilat pe insula selenară Vultur al păcii din aripi hoinare fâlfâie deasupra oraşului mut. Deasupra mea – o pereche de gheare (o pereche de gheare ascuţite,

Autumnal

27 Februarie 2010

Vântul îmi spulberă pletele negre şi impermeabilul suflând, impermeabilul meu fâlfâie precum o flamură neagră în vânt. Sunt doar în trecere pe pământ. Cineva mă-nmormântează-n ceruri, pe când sângele-mi bate-n artere frenetic din aripile verbului “sunt”.

Deşertul indigo

27 Februarie 2010

sau regatul nopţilor albe Paşi pe trepte-aud, zăngănit de verbe şi de chei, scrâşnete punând lacăt la gura ce ascunde dialogări dintre femei şi şerpi cu clopoţei, dulcele delir al unor patimi muribunde.