BotEugen`s Blog
boteugen.wordpress.com

Geo Dumitrescu – Al treilea sfert


Întindem mâinile după fata cu ochii de strugure,
Trebuia să vină. Freamătul perdelei
îmi dăduse de veste, şi întindeam mâinile.
Ceasul din turn bătuse al treilea sfert –
trebuia să vină, altminteri
de ce s-ar fi agitat perdeaua, de ce
s-ar fi agitat mâinile mele…



Aceasta se întâmplse alaltăieri,
dar timpul nu mai era de mult ireversibil,
şi zilnic ceasul din turn bătea liniştit
al treilea sfert, şi vântul înfiora perdeaua
într-un fel anumit, pe care
numai eu continuam să-l înţeleg
cu ajutorul mâinilor întinse. Şi numai eu
continuam s-o iubesc naiv şi cast,
în treimea superioară…

Dar fata cu ochii de strugure nu mai venea.
Şi, cu toate că anotimpul era decolorat
şi suav, mi-aş fi suit frecvenţa pulsului
până la o mie de bătăi pe minut,
având grijă mereu să mă opresc
şi să bat al treilea sfert
cu puţin înainte de al patrulea.
Nu era însă destulă linişte pentru strigătul
pe care ar fi trebuit să i-l trimit
în întâmpinare. Şi ea, sărmana,
rătăcea desigur prin tufişul des de îndoieli
de care eram împresurat.

Ah, era în toate o aşteptare acută, ultimativă –
şi uşa dulapului se deschisese singură,
fără zgomot, ca o filă de calendar,
şi orice cocoş onest ar fi putut
să-mi cânte în prag de bunăvoie
fără să mă mire câtuşi de puţin…

Dar fata cu ochii de strugure nu mai venea.
Şi ceasul din turn bătea liniştit
al treilea sfert, şi-mi rămânea această
bătaie a ceasului, ca o bucurie în sine,
obişnuită,
care trăia ca o umbră postumă
a unei fiinţe dragi, dispărută de mult.
Îmi rămânea această bătaie a ceasului
care făcea din mine un reflex pur, un fel
de „câinele lui Pavlov”, deşi mă-mpotriveam
din răsputeri, cu viclenie,
sfredelitoarei senzaţii
că uşa s-a deschis undeva, în spatele meu
(nefiind nici o uşă acolo !)
şi refuzam să mă uit, şi-mi spuneam „pas-parol”,
aşteptând palma ei răcoroasă pe frunte…

Dar fata cu ochii de strugure nu mai venea,
şi freamătul perdelei trecea încet
în sufletul meu, brobonindu-l de valuri uşoare.
De ce nu vine? mă-ntrebam nedumerit,
numai pentru că nu există?
numai pentru că inima mea nu mai ştie
să-noate în oceanul iubirii?
„De ce nu vii? intonam stupid,
când (până şi ) castanii înfloresc ?” …

Şi numai eu continuam s-o aştept,
şi numai eu continuam s-o iubesc,
inefabil şi magic, pe când
ceasul din turn bătea din nou, liniştit,
al treilea sfert, cu puţin înainte de al patrulea.
Şi fata cu ochii de strugure nu mai venea,
n-a mai venit şi poate nu va mai veni…

* Nevoia de cercuri (1966).

Anunțuri

Niciun răspuns to “Geo Dumitrescu – Al treilea sfert”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: