BotEugen`s Blog
boteugen.wordpress.com

Mihail Lermontov – Unui prieten


Răsalintat de muzele viclene,
Cu sufletul zelos, sentimental,
Eu nu râvnesc celestul ideal,
Dar caut bucurii mai pământene.

Iubirea trece ca un vis deşert,
Lângă o stea eu nu voi fi ferice,
Dar cine-i ea nu mă-ntreba, amice,
Că nu vei şti-o, e un lucru cert.
Ne-a despărţit destinul pe vecie
Şi n-am ştiut cruzimea-i să înving,
Dar setea răzbunări-mi dă tărie
Prin dragoste refuzul să-i înfrâng.
La fel tâlharu-ascuns în codrul mare
Cât nu se pocăieşte de păcat
Însă-i pericol pentru fiecare
Şi frate-i e jungheru-nsângerat.
Gloate de oameni tind încet şi ard
Încă din leagăn prinşi până la moarte
În jocul crud de patimi şi hazard,
Spre-o ţintă ne-nţeleasă de departe.
Şi eu visai cânva ceva măreţ şi sfânt.
Şi sufletu-mi râvnea perfecţiunea,
Dar azi rămân cu suferinţa lumii,
Căci o-nţeleg şi n-o mai las nicicând.


* Demonul meu; Editura Prut Internaţional; Chişinău; 2006.
* Traducere şi prefaţă de Ion Hadârcă


Anunțuri

Niciun răspuns to “Mihail Lermontov – Unui prieten”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: