BotEugen`s Blog
boteugen.wordpress.com

Edgar Lee Masters – Tăcerea


Am cunoscut tăcerea stelelor şi-a mării,
Şi tăcerea oraşului adormit,
Şi tăcerea bărbatului şi a fecioarei,
Şi tăcerea bolnavilor
Când îşi plimbă ochii prin cameră.

Şi întreb: Profunzimilor
Cum le slujeşte graiul?
O fiară din câmp geme de câteva ori
Când moartea-i răpeşte puii.
Şi noi sântem fără grai în faţa realităţilor –
Nu putem vorbi.

Un băieţaş iscoditor întreabă un bătrân ostaş
Care şade pe pragul băcăniei:
„Cum ţi-ai pierdut picioarele?”
Şi bătrânul ostaş e cuprins de tăcere
Sau gândurile zboară aiurea
Căci nu şi le poate concentra asupra Gettysburgului.
Se-ntorc la el.
Şi el spune şăgalnic: „Mi le-a păpat ursul”.
Şi băieţaşul se minunează, iar bătrânul ostaş
Mut, stins, trăieşte iarăşi
Fulgerele puştilor, bubuitul tunului,
Zbierătele celor sfârtecaţi,
Şi pe el însuşi zăcând la pământ,
Şi infirmierii ambulanţei,
Lungile zile în pat.
Dar de le-ar descrie pe toate
Ar fi un artist.
Dar dacă ar fi un artist, s-ar căsca răni mai adânci
Pe care n-ar şti să le descrie.
Mai este tăcerea urii cumplite
Şi tăcerea iubirii cumplite,
Şi tăcerea înveninatei prietenii.
Mai este tăcerea crizei sufleteşti,
În care sufletul tău, cu mare rafinament torturat,
Naşte viziuni ce nu se pot spune.
Mai este tăcerea înfrângerii.
Mai este tăcerea celor pe nedrept pedepsiţi;
Şi tăcerea muribundului ce-ţi cuprinde deodată mâinile
În strânsoarea mâinilor lui.
Mai este tăcerea dintre tată şi fiu,
Când tatăl nu poate da seama de viaţa ce-a dus-o.
Chiar dacă-i greşit înţeles.

Mai este tăcerea ce creşte-ntre soţ şi soţie.
Mai este tăcerea acelor ce n-au reuşit;
Şi vasta tăcere ce-acopere
Popoarele frânte şi înfrânţii conducători,
Mai este tăcerea lui Lincoln
Ce cugetă la sărăcia tinereţii lui.
Şi tăcerea lui Napoleon,
După Waterloo.
Şi tăcerea Ioanei d`Arc,
Spunând printre flăcări: „Binecuvântate Isuse” –
Revărsând în două cuvinte tot chinul şi toată nădejdea.
Şi mai este tăcerea bătrâneţii,
Prea plină de înţelepciune, cât nu încape
În cuvinte limpezi pentru cei ce n-au trăit
Marea goană a vieţii.

Şi mai este tăcerea morţilor.
Dacă noi cei în viaţă nu putem vorbi
Despre trăirile-adânci,
De ce te mai miri că cei stinşi
Nu spun despre moarte nimic?
Tăcerea lor o tălmăcim
Cu cât ne apropiem de ei.

* Traducere de Ion Caraion


Anunțuri

Niciun răspuns to “Edgar Lee Masters – Tăcerea”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: