BotEugen`s Blog
boteugen.wordpress.com

La noapte


vor veni să te ucidă umbrele Lunii

O, inimă, cuprinsă de frica de lumină,
ce duci tăcut pe umeri catafalcul serii,
se-aud lacrimile-amare picând în ţărână,
se-aud plângând îngerii atmosferei.

trebuie să fi râs mult aseară, pentru că dimineaţă
aveam gura plină de sânge, şi toată ziua de azi
mi-a mers neobişnuit de bine, cu doar rare presimţiri,
şi cu o mare poftă de viaţă, cum de puţine ori am avut.

fireşte, la un moment dat mi s-a părut şi mie că aud
în bătaia inimii o oarecare delăsare,
dar o delăsare meritată, ca după un război câştigat.
asta mi-a făcut mare bine, să ne odihnim în sfârşit amândoi,
inima mea şi cu mine.

şi în ziua asta am avut în plus şi norocul
unei iubiri neaşteptate, pe care n-a mai trebuit s-o câştig.
şi prietenii mei au fost şi ei nemăsurat de atenţi şi deschişi.
n-aş fi crezut că am atâţia prieteni, atâta noroc într-o
singură zi la o singură masă.

nu ştiu, zău, poate ar fi trebuit să fiu din clipa aceea
ceva mai atent. poate ar fi trebuit să am mai multă grijă.
pentru că n-am mai avut de a face cu asta.
poate n-ar fi trebuit să râd atât, poate ar fi trebuit să pun
ivărul la uşă şi să-nchid fereastra.
Simţi gemetele adânci ale Terrei
cum prind în sângele tău rădăcină,
cum ţi se coagulează în vână,
o, inimă, cuprinsă de flăcări de lumină,
ce duci tăcut pe umeri catafalcul serii…
Mă uit la tine astăzi şi te văd
o lacrimă rostogolindu-se pe-o cruce
cu anonime cearcăne palori,
în adâncu-ţi întrevăd un cimitir
de nalte cruci înfipte-n visători.
Cenuşa celor tineri îţi foşneşte-n gând,
în ochii tăi mai putrezeşte-o oază.
Ah urlătoare-n tine, câinii asmuţind,
umbra sinucigaşului fumează,
O, inimă-ncolţită de-o haită de tristeţi,
ce baţi în clopotele cărnii
turbată de durere.

Un ochi săpat în stânca osului frontal
de privirile răstignite pe piscuri cărunte,
te rostogoleşte pe tine zilnic în aval
pe străzile matnale de pe un munte
de cărţi, hârtii şi dicţionare,
solemn coboară treptele întunecării
cu o stea căzătoare în frunte,
electrizând pădurea de stâlpi ai răbdării
cu priviri fulgerătoare,
săgetând nebuni şi fiare,
către sine te apropie-ncet ca nişte magneţi
cu sprâncene arcuite, cu o ploaie de săgeţi…

Şi pictat de ploi pe dinăuntru,
de-amurguri tatuat c-o gheară,
cavalere-al vântului neutru,
urci în tramvaiul cel de seară.
Satisfaci obsesiile firii solitare,
porneşti în neoromantică peregrinare.

Pe cartierele suburbiei nocturne
răsar câmpii pe care înfloresc doar umbre,
crematorii cu cenuşa zilelor sumbre
sedimentându-se prin miile de urne.
Navigând pe plânsetul Lui (când afară plouă),
pe lacrimile celor duşi (când păşeşti prin rouă),
contempli cum plutesc deasupra lumii Fregatele Tristeţii,
turnurile de fildeş în care s-au refugiat poeţii,
umbrele cu umbréle – efemera colectivitate,
impermeabilele-naripate de pustietate…

-Tâmpla ta violată de nesomn, naşte monştri şi avortoni,
Avortonii visului tău îşi pun la tâmple pistoale, –
se aud tăifăsuind în ultima staţie de metrou
două spectre locuite de nevroze infernale.
Se aude aurul murdar foşnind în subteranele societăţii,
muritorul de foame izbindu-se cu capul de toţi pereţii,
rugăciunile lui nimeni izbucnind de sub interioarele ruine,
izvorul pustiitor al unui ocean de vaiere şi de suspine…
Sătul de discursuri, muritorul de foame se culcă pe o ureche.
Îşi frânge aripile de umbra ta în cădere un kamikaze (liliacul orb)
şi vezi cum roiurile de tăuni-himere din azurul venei lent sângele îţi sorb.
Deasupra creştetului tău, azi-noapte, şi-a ridicat tăcerea schit
din strigătoare graiuri ale morţilor care-n tine au murit
(suiciduri prin visare, strigări din leagăn decapitate,-
scrise cu litere albe în cărţile de identitate).
Se înalţă lumini, prostituându-se, către zenit,
umbrindu-ţi aura ruginită, o, Werther obosit…
Călăuzele-astre din firmament te alungă
către o pierzanie lungă, pierzanie lungă…

Biciuit de ploaie înăuntru,
surâzi amar pe dinafară,
cavalere-al vântului neutru,
urci în troleul cel de seară.
Satisfaci capriciile naturii precare,
porneşti în neoromantică peregrinare…

de Bot Eugen


Anunțuri

Niciun răspuns to “La noapte”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: