E.M.Cioran – Caiete(1969-1972)

Toată viaţa am fost victima unor nedreptăţi. Aş fi putut să le evit ori să le neutralizez. Din masochism le-am suportat, după cum am suportat calomnii fără a încerca să ripostez, doar din plăcerea secretă de a fi victimă. Lăsaţi slobodă gura lumii. Până la urmă adevărul va ieşi la iveală. Mai bine orice decât […]

E.M.Cioran – Maxime şi cugetări II.

Nimeni nu poate spune încă dacă omul e un ceva, un nimic sau un tot. Omul este drumul cel mai scurt între viaţă şi moarte. O pulbere îndrăgostită de fantome – iată ce e omul: imaginea sa absolută, ideal asemănătoare, s-ar întruchipa într-un Don Quijote văzut de Eschil. Omul e un naufragiat al Absolutului. Nu […]

E.M.Cioran – Maxime şi cugetări

Omul o ia din nou de la început în fiecare zi, în ciuda a tot ce ştie, împotriva a tot ce ştie. Ceea ce venerăm în zeii noştri sunt – IDEALIZATE – înfrângerile noastre. Cât e de uşor să te crezi zeu cu inima, şi cât e de greu să fii zeu cu spiritul! Un […]

E.M.Cioran – Exerciţii de admiraţie: Guido Ceronetti Infernul trupului.

Scrisoare către Editor Paris, 7 martie 1983 M-ai întrebat, dragă Prietene, ce soi de om e autorul acestei cărţi- „Tăcerea trupului”. Curiozitatea ta este de înţeles: n-o poţi citi fără să te întrebi mereu ce monstru admirabil a zămislit-o. Trebuie să-ţi mărturisesc că l-am întâlnit doar cu prilejul trecerilor lui prin Paris. Dar am fost […]

E.M.Cioran- Exerciţii de admiraţie: Michaux. Pasiunea pentru exhaustiv.

Acum vreo cincisprezece ani, Michaux îşi făcuse aproape un obicei să mă ia cu el la Grand Palais, unde se prezentau tot felul de filme cu caracter ştiinţific, unele bizare, altele pur tehnice, de neînţeles. Ca să spun drept, mai mult mă intriga interesul lui pentru aceste proiecţii decât proiecţiile în sine. Nu pricepeam prea […]

E.M.Cioran – Exerciţii de admiraţie: Beckett – câteva întâlniri.

Pentru a-l descifra pe Beckett, acest om „separat”, ar trebui să medităm la expresia „a se ţine deoparte”, deviza tacită a fiecăreia din clipele sale, la singurătatea şi îndârjirea subterană presupuse de ea, la esenţa unei fiinţe răzleţite, ce stăruie într-o muncă tenace şi fără sfârşit. Se spune în budism că cel ce năzuieşte spre […]

E.M.Cioran – Exerciţii de admiraţie: Benjamin Fondane.

Faţa cea mai brăzdată, cea mai suptă din câte s-ar putea imagina, o faţă cu riduri milenare dar deloc împietrite, căci le însufleţea zbuciumul cel mai contagios şi mai exploziv. Nu mă mai săturam să le privesc. Niciodată până atunci nu văzusem asemenea potrivire între aparenţă şi rostire, între fizionomie şi cuvânt. Nu pot să […]

E.M.Cioran – Aforisme(VI)

Fiecare gând ar trebui să amintească stingerea unui surâs. Stânjeneala pe care-o încercăm când ne gândim la viaţa de zi cu zi a oamenilor de seamă… Ce făcea oare Socrate pe la orele două după-amiază? Credem cu atâta ingenuitate în idei fiindcă uităm că au fost concepute de mamifere. Poezia demnă de acest nume începe […]

E.M.Cioran – Aforisme(V)

În zadar caută Occidentul o formă de agonie demnă de trecutul lui. Câtă întristare să vezi popoare cu trecut mare cerşind un adaos de viitor! Vremea noastră va fi marcată de romantismul desţăraţilor. A început să se întrevadă un univers în care nimeni nu va fi DIN PARTEA LOCULUI. În fiecare dintre cetăţenii de azi […]

E.M.Cioran – Despre neajunsul de a te fi născut(fragment)

Nu trebuie să ne ostenim cu o operă, trebuie doar să spunem ceva care să se poată murmura la urechea unui beţiv sau a unui muribund.

E.M.Cioran – Aforisme(IV)

În zadar caută Occidentul o formă de agonie demnă de trecutul lui. Câtă întristare să vezi popoare cu trecut mare cerşind un adaos de viitor! Vremea noastră va fi marcată de romantismul desţăraţilor. A început să se întrevadă un univers în care nimeni nu va fi DIN PARTEA LOCULUI. În fiecare dintre cetăţenii de azi […]

E.M.Cioran – Aforisme(III)

Evenimentele – tumori ale Timpului. Ceasul crimei nu bate deodată pentru toate popoarele. Aşa se explică permanenţa istoriei. Omul secretează dezastru.

E.M. Cioran – Caiete(fragment)

„Articole despre… , studii, cărţi despre…, mereu despre cineva, despre autori, despre lucrări, despre ideile altora; dări de seamă dilatate, comentarii inutile şi mediocre; nici chiar dacă ar fi remarcabile, asta tot n-ar schimba lucrurile. Nimic personal, nimic originar; totul este derivat. Oh! Mai bine să vorbeşti fără har despre tine, decât cu talent despre […]

Emil Cioran – Aforisme(II)

Cred în mântuirea omenirii, în viitorul cianurii… Cine dintre noi, cătând pe întuneric să se vadă în oglindă, n-a zărit în ea crimele care îl aşteaptă? Totul trebuie revizuit, până şi suspinele…

Emil Cioran – Aforisme(I)

Există în mine ceva, de o natură pe care n-o pot defini, şi datorită căreia nu voi fi niciodată în regulă cu lumea aceasta. Orice-aş face, nu voi prinde nicicând rădăcini în lumea aceasta.

Emil Cioran – Echivocul geniului

Orice inspiraţie purcede dintr-un dar al exagerării: lirismul – şi întreaga lume a metaforei – ar fi numai o jalnică surescitare fără acea patimă care umflă cuvintele peste măsură. Când elementele sau dimensiunile cosmosului par prea reduse ca să slujească stărilor noastre drept termeni de comparaţie, poezia nu aşteaptă – pentru a-şi depăşi stadiul de […]

Emil Cioran – Fărădelegile curajului şi ale fricii

A te teme înseamnă a te gândi întruna la tine şi a nu-ţi putea imagina un curs obiectiv la lucrurilor. Senzaţia teribilului, senzaţia că totul se întâmplă „împotriva” ta, presupune o lume concepută fără primejdii „indiferente”. Fricosul- victimă a unei subiectivităţi exagerate- se crede, mult mai mult decât ceilalţi oameni, ţinta unor întâmplări duşmănoase. El […]

Emil Cioran – Filofozofie şi prostituţie

Emil Cioran, eseu, Tratat de descompunere