Victor Felea – Monotonie

Monotonie, trecere lentă, drum dezolat,
un surîs, cuvinte mute ca fulgii,
Disperarea ca o piaţă pustie,
Gînduri ca şerpii,
Un prieten, o privire, un vis piruetînd în gol
Şi ziua se duce
Noaptea se duce
Şi orizontul se-ntunecă
Şi dacă te uiţi înapoi, doar mărăcinii mărunţi
Ai faptelor zilnice
Risipiţi pe cîmpia deşartă.
Aceasta e viaţa cînd nu ţi-a fost dat
Să te opreşti ca o săgeată
în pieptul vreunui muritor;
Când nu ţi-a fost dat să fii ciocîrlia
de toţi auzită;
Cînd nu ţi-a fost dat să fii furtuna
ce spintecă văzduhurile lumii.
Aceasta e viaţa: un loc îngust
Unde ne spunem “bună ziua” şi “la revedere”
Şi secolele hohotesc asurzitor
pe deasupra pălăriilor noastre turtite.

* Omul modern; Editura Dacia; Cluj-Napoca; 1967.